Eliminare Reală a Carbonului sau un Nou Riscul pe Piața Carbonului?

Regulamentul Uniunii Europene privind Eliminările și Agricultura Carbonului (CRCF) reprezintă un experiment important pentru a crea un cadru european unitar pentru certificarea eliminării și sechestrării carbonului.

Unul dintre cele mai importante obiective ale reglementării este tocmai consolidarea integrității pieței carbonului și reducerea riscului de greenwashing.

Întrebarea este, însă, dacă un sistem de certificare poate garanta prin el însuși că unitatea certificată generează într-adevăr impactul climatic net care i se atribuie.

Acest lucru este deosebit de important pentru cele trei tehnologii gestionate în categoria „eliminări permanente de carbon” a CRCF: Captarea și Stocarea Directă a Carbonului din Aer (DACCS), BioCCS și eliminarea carbonului prin biochar (BCR). Comisia Europeană a adoptat primele metodologii de certificare CRCF pentru acestea în februarie 2026 (.pdf) (https://climate.ec.europa.eu/news-other-reads/news/eu-sets-worlds-first-voluntary-standard-permanent-carbon-removals-2026-02-03_en).

Fizica nu poate fi ocolită cu un certificat

În cazul DACCS, problema este deosebit de clară. Concentrația de CO₂ în atmosferă este extrem de scăzută, prin urmare separarea acestuia de azot, oxigen și alte componente atmosferice nu este un proces termodinamic gratuit.

A doua lege a termodinamicii stabilește o cerință energetică minimă absolută pentru separarea CO₂ atmosferic. O revizuire a literaturii științifice din 2026 estimează acest minim teoretic la aproximativ 0,43 GJ/tCO₂, adică aproximativ 120 kWh/tCO₂. Sistemele DAC actuale, care funcționează prin variații de temperatură și vid, au un consum energetic de câteva ori mai mare, de obicei în intervalul 5–10 GJ/tCO₂. (https://doi.org/10.1016/j.coche.2025.101219)

Aceasta nu este o simplă imperfecțiune inginerească: cerința energetică care decurge din a doua lege a termodinamicii este o limită inferioară fizică sub care procesul nu poate coborî. Dezvoltarea inginerească poate aborda această limită, dar nu o poate elimina.

Tocmai de aceea, în cazul DACCS, întrebarea crucială nu este dacă echipamentul poate extrage CO₂ din aer, ci, luând în considerare consumul total de energie al sistemului, emisiile din ciclul de viață și alte impacturi conexe, care este cantitatea reală netă de CO₂ eliminată.

„Am eliminat o tonă de CO₂?”

Întrebarea corectă este: „Cât CO₂ net am eliminat din atmosferă?”

Dacă energia necesară pentru operarea DAC provine dintr-o sursă fosilă, o parte semnificativă sau chiar întreaga eliminare aparentă poate fi pierdută în bilanțul total al sistemului. Prin urmare, eliminarea netă nu este identică cu cantitatea de CO₂ capturată fizic de echipament.

BioCCS: O altă cale, o problemă de contabilizare similară

În cazul BioCCS, CO₂ provine inițial din biomasă. În timpul creșterii biomasei, planta absoarbe CO₂ prin fotosinteză. Apoi, din biomasă se produce energie sau alte produse, în timp ce CO₂ biogenic rezultat este separat și stocat în formațiuni geologice.

Pe hârtie, acest lucru poate duce la emisii negative.

În practică, însă, problema este mult mai complexă:

de unde provine biomasa, ce s-ar fi întâmplat cu ea în absența proiectului, ce modificări ale utilizării terenurilor provoacă, câtă energie necesită procesul, ce emisii apar pe întreg lanțul de aprovizionare și există într-adevăr un impact suplimentar?

O evaluare detaliată din 2025 realizată de Öko-Institut asupra proiectului de metodologie CRCF pentru DACCS/BioCCS a concluzionat că, în ciuda îmbunătățirilor aduse metodologiei, riscul rămâne ca să nu aibă loc o eliminare netă reală sau ca sistemul să supraestimeze semnificativ cantitatea eliminată. Autorii au subliniat, printre altele, impactul suplimentar al biomasei, bilanțul total de masă și gestionarea incertitudinilor.

Acesta este un avertisment extrem de important.

Într-un sistem de eliminare a carbonului, nu este suficient să se măsoare o singură etapă a călătoriei CO₂. Rezultatul net al întregului sistem trebuie verificat.

Biochar: Nu tot carbonul este carbon eliminat definitiv din atmosferă

Întrebări similare apar și în cazul eliminării carbonului prin biochar.

Biocharul produs prin piroliză poate conține într-adevăr forme stabile de carbon și, în condiții adecvate, poate stoca carbonul pentru perioade îndelungate. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă automat că fiecare tonă de biochar produsă este echivalentă cu o tonă întreagă de eliminare permanentă a CO₂.

Originea biomasei de intrare, utilizarea sa alternativă, necesarul energetic al pirolizei, emisiile procesului, stabilitatea reală a biocharului și condițiile de aplicare în sol sau în alt mediu influențează toate rezultatul net.

Conform evaluării Öko-Institut din 2025, chiar și cu îmbunătățirile aduse metodologiei CRCF pentru biochar, a rămas posibilitatea ca metodologia să conducă la o eliminare nereală sau la o supraestimare semnificativă a eliminării.

Carbon Market Watch a ajuns la o concluzie similară în examinarea sa amplă a metodologiilor CRCF de eliminare permanentă, care a analizat în mod specific sistemele DACCS, BioCCS și biochar.

Analiza din august 2025 a Carbon Market Watch a examinat explicit metodologiile CRCF pentru DACCS, BioCCS și biochar și a identificat, printre altele:

• lacune privind adiționalitatea,
• probleme de contabilizare a biomasei,
• riscuri de scurgere (leakage),
• probleme de monitorizare și răspundere pentru biochar.

(.pdf)

Problema nu este, așadar, că aceste tehnologii sunt „interzise”

Dezbaterea este mai importantă decât atât.

DACCS, BioCCS și biochar nu sunt problematice pentru că nu pot funcționa fizic în niciun caz. Problema este că, din cauza limitărilor fizice și termodinamice, modul în care este calculată eliminarea netă reală are o importanță deosebită.

Un certificat nu schimbă legile termodinamicii.

• Nu anulează consumul de energie.
• Nu elimină emisiile auxiliare ale sistemului.
• Nu dovedește prin el însuși adiționalitatea.
• Și nu garantează că carbonul stocat va rămâne într-adevăr în afara atmosferei pe perioada de timp specificată.

Problema nu este exclusivă tehnologiilor de eliminare permanentă. Analiza din 2026 a Öko-Institut, care a examinat metodologiile CRCF pentru agricultura carbonului, a identificat gestionarea insuficientă a incertitudinilor, riscuri de scurgere, probleme de adiționalitate și deficiențe de permanență. Potrivit autorilor, acestea pot crea riscuri ca unele unități CRCF să nu reprezinte reduceri sau eliminări reale de emisii. (.pdf) (Öko-Institut e.V.)

Ce înseamnă toate acestea pentru piața carbonului?

Concluzia este simplă, dar fundamentală:

nu trebuie certificat faptul că o tehnologie poate gestiona CO₂, ci că, în urma funcționării întregului sistem, a fost generat într-adevăr un impact climatic net, suplimentar și adecvat de permanent, într-o cantitate specifică.

Acest lucru este deosebit de important pentru tehnologiile care implică un consum mare de energie, cicluri de viață complexe sau incertitudini de modelare semnificative.

Pentru OurOffset, prin urmare, întrebarea principală privind integritatea pieței carbonului nu este volumul de credite emise, ci calitatea dovezilor din spatele creditului. Cuantificarea rezultatelor proiectului, verificarea independentă, documentarea, trasabilitatea și excluderea dublei contabilizări creează împreună baza pe care poate fi construită o piață a carbonului credibilă.

Dezbaterea profesională din jurul CRCF atrage tocmai atenția asupra acestui aspect:

Un credit de carbon nu devine real pentru că o reglementare îi acordă un certificat. Devine real dacă impactul climatic din spatele său rezistă din punct de vedere fizic, metodologic și probatoriu.

Acesta este standardul pe care fiecare sistem al pieței carbonului – fie că este un cadru de reglementare european sau un Registru al pieței voluntare de carbon – trebuie să îl îndeplinească.

Surse și Context Profesional

Comisia Europeană – Metodologii CRCF pentru eliminarea permanentă a carbonului
Öko-Institut – Evaluarea proiectelor de metodologii în cadrul CRCF
Öko-Institut – Metodologiile revizuite în cadrul CRCF continuă să nu aibă integritate
Carbon Market Watch – Faulty to the core (Viciate din temelii)
Revizuire științifică 2026 – Limitări cinetice și termodinamice în captarea directă din aer