Recunoașterea oficială a Standardului Net-Zero v2.0 SBTi și a rolului creditelor de carbon
Ce s-a schimbat în SBTi și de ce reprezintă acesta un punct de cotitură?
Analiza anterioară a OurOffset privind SBTi a fost pe bună dreptate critică: timp de mulți ani, inițiativa Science Based Targets (SBTi) a exclus în mod deliberat creditele de carbon din partea „substanțială” a strategiilor corporative de climă, tratându-le cel mult ca un instrument de comunicare sau un element suplimentar marginal. Această abordare nu a provenit din fizica climatică, ci dintr-un consens metodologic și politic îngust.
Proiectul Standardului Corporativ Net-Zero v2.0 SBTi prezentat după COP30 semnalează însă o schimbare calitativă: SBTi recunoaște acum oficial că creditele de carbon de înaltă integritate au un rol în strategiile corporative net-zero.
Aceasta nu este o rafinare tehnică, ci o schimbare de paradigmă.
Ce recunoaște de fapt SBTi v2.0?
Noul proiect rupe cu dogmele anterioare în mai multe domenii cheie:
- Recunoaște că reducerea emisiilor corporative în sine nu este suficientă pentru atingerea obiectivelor globale de climă.
- Precizează că companiile trebuie să-și asume și responsabilitatea pentru impactul climatic dincolo de propria lanțul lor de valoare.
- Deschide calea pentru atenuarea dincolo de lanțul de valoare (Beyond Value Chain Mitigation – BVCM) și pentru utilizarea structurată a creditelor de carbon.
Este important de subliniat: SBTi consideră în continuare reducerea internă a emisiilor ca fiind principală, dar nu mai neagă că ceea ce se întâmplă dincolo de aceasta contează pentru sistemul climatic.
Acest lucru este mai aproape de realitatea fizică.
De ce a fost nesustenabilă poziția anterioară SBTi?
Sistemul climatic nu recunoaște limitele corporative, domeniile de aplicare (scope) sau categoriile de raportare. Pentru atmosferă:
- Nu contează unde este eliminată o tonă de CO₂,
- Nu contează cine reduce o emisie de metan,
- Contează doar impactul fizic net.
Abordarea anterioară a SBTi, care respingea creditele:
- A opus în mod artificial acțiunea climatică „internă” celei „externe”,
- A trecut cu vederea potențialul rapid și rentabil de reducere al gazelor cu efect de seră care nu sunt CO₂,
- Și a contribuit la faptul că strategiile corporative de climă să fie mai lente și mai costisitoare decât ar justifica fizica.
SBTi v2.0 este o recunoaștere tacită că această cale a fost o fundătură.
Ce înseamnă acest lucru pentru piața creditelor de carbon?
Se așteaptă ca noua direcție a SBTi să:
- Sporască cererea corporativă pentru credite de carbon de înaltă integritate,
- În special pentru creditele care:
- Demonstrează un impact climatic real, măsurabil și adițional,
- Se concentrează nu doar pe CO₂, ci și pe alte gaze cu efect de seră,
- Atenuază și riscurile sociale și sistemice.
În același timp, această schimbare nu validează automat toate compensările (offsets). Dimpotrivă: schimbarea SBTi crește responsabilitatea și pe partea emitenților de credite.
Poziția OurOffset: nu o „concesie”, ci o corecție întârziată
Abordarea OurOffset s-a bazat dintotdeauna pe principiul că:
- Protecția climei nu este un exercițiu contabil,
- Ci mai degrabă o intervenție fizică într-un sistem complex;
- Un credit de carbon credibil nu este o scuză, ci reducerea țintită a riscului climatic.
Deschiderea actuală a SBTi nu justifică politica sa anterioară de excludere, ci mai degrabă arată că realitatea a forțat schimbarea.
Întrebarea nu mai este dacă pot fi utilizate credite de carbon, ci mai degrabă:
- Ce fel,
- În ce scop,
- Și sub ce supraveghere profesională.
SBTi v2.0 este un pas important în direcția corectă, dar încă nu înlocuiește o evaluare efectuată de experți independenți, versați în fizica climatică. Respectarea standardelor este necesară, dar nu este o condiție suficientă pentru credibilitate.
Schimbările climatice nu așteaptă metodologiile. Atmosfera a decis deja.
