Una dintre cele mai frecvente neînțelegeri pe piața carbonului este că dezvoltatorii de proiecte își percep propria activitate ca și cum ar produce credite de carbon sau unități de carbon. În realitate, însă, nici dezvoltatorul de proiect, nici investitorul, nici verificatorul nu creează o unitate de carbon.
Prima sarcină a dezvoltatorului de proiect este să recunoască dacă o anumită idee, tehnologie, investiție sau inovație socială are un impact real și verificabil asupra protecției climatului.
Gândirea pe piața carbonului nu începe cu creditul, ci cu impactul asupra protecției climatului.
Întrebarea corectă nu este „câte credite se pot produce din aceasta?”, ci:
„Ce impact asupra protecției climatului este creat și cum poate fi dovedit în mod obiectiv?”
Sarcina dezvoltatorului de proiect nu este, așadar, producerea de unități de carbon, ci recunoașterea, cuantificarea, documentarea și demonstrarea impactului asupra protecției climatului.
Piața carbonului este, în esență, un sistem special de probațiune. În multe părți ale lumii, oameni și organizații desfășoară activități care reduc emisiile de gaze cu efect de seră, evită apariția acestora sau cresc absorbția. Aceste impacturi, însă, nu apar de la sine pe piața carbonului. Trebuie mai întâi dovedite.
Dezvoltatorul de proiect trebuie, prin urmare, să depună eforturi continue pentru a susține fiecare afirmație cu date, documente și calcule reproductibile. Nu este suficient să știi că un proiect este „un lucru bun”. Pe piața carbonului, trebuie dovedit exact ce nivel de rezultat în materie de protecție a climatului a fost atins, în ce perioadă, în ce condiții și pe baza căror surse de date.
Unul dintre principiile fundamentale ale integrității pieței carbonului este că aceleași date trebuie să conducă la același rezultat. Dacă doi experți independenți examinează aceeași documentație, calculele trebuie să ducă la aceeași concluzie. Prin urmare, fiecare ipoteză, sursă de date, formulă și decizie trebuie documentată.
Dezvoltatorul de proiect trebuie să înțeleagă, de asemenea, că propriul său rol nu este identic cu cel al verificatorului sau al Registrului.
Dezvoltatorul de proiect cuantifică impactul asupra protecției climatului.
Verificatorul audită documentația, verifică calculele, revizuiește metodologia aplicată și își formează o opinie profesională cu privire la faptul dacă afirmațiile dezvoltatorului de proiect sunt susținute în mod adecvat.
Validarea, însă, nu este responsabilitatea verificatorului.
Responsabilitatea pentru validare și înregistrare revine Registrului.
Registrul este organizația care, pe baza documentației disponibile, a rezultatelor auditului și a propriilor verificări, decide dacă impactul respectiv asupra protecției climatului poate fi înregistrat.
Este important de înțeles că unitatea de carbon este creată doar în acest moment.
Nici proiectul, nici dezvoltatorul de proiect, nici verificatorul nu produce o unitate de carbon.
Proiectul creează impactul asupra protecției climatului. Dezvoltatorul de proiect cuantifică și documentează acest impact. Verificatorul audită dovezile.
Registrul validează și înregistrează rezultatul.
Registrul nu doar administrează, ci ia o decizie de integritate cu privire la faptul dacă dovezile prezentate sunt suficiente pentru emiterea unei unități de carbon.
Unitatea de carbon apare apoi în evidențele Registrului.
Dezvoltatorul de proiect trebuie, prin urmare, să fie deosebit de atent să nu se considere niciodată un producător de unități de carbon. Acest mod de gândire poate duce cu ușurință la punerea accentului pe cantitatea de credite, în locul impactului dovedit asupra protecției climatului.
Impactul asupra protecției climatului este o realitate fizică care poate exista independent de Registru, în timp ce unitatea de carbon este reprezentarea sa înregistrată juridic și administrativ.
Piața carbonului nu vinde reducerea emisiilor de CO₂, ci impactul său climatic demonstrabil. Prin urmare, unitatea de carbon nu este un produs bazat pe încredere, ci o unitate de înregistrare emisă pe baza unor dovezi reproductibile, verificabile în mod independent.
Cea mai importantă valoare pentru funcționarea pe termen lung a sistemului pieței carbonului este integritatea. Orice conduită care slăbește legătura dintre rezultatul real de protecție a climatului și dovada documentată a acestuia aduce atingere integrității Registrului. Aceasta poate include ascunderea datelor, formularea unor afirmații exagerate, omiterea incertitudinilor, dubla contabilizare sau orice practică care împiedică verificarea independentă.
Un dezvoltator de proiect bun nu încearcă, așadar, să genereze cât mai multe credite posibil. Un dezvoltator de proiect bun se străduiește să prezinte impactul asupra protecției climatului cât mai exact, mai onest și mai transparent posibil.
Dacă reușește, atunci unitatea de carbon poate fi creată la sfârșitul procesului de validare. Dacă nu reușește, atunci nu poate fi creată nicio unitate de carbon.
În esență, piața carbonului nu este despre fabricarea de credite. Piața carbonului este un sistem pentru demonstrarea, validarea și înregistrarea impacturilor asupra protecției climatului.
