Certificatele de compensare a emisiilor de dioxid de carbon sunt “drepturi” sau certificate tranzacționabile legate de activități care reduc cantitatea de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă.
Prin cumpărarea acestor certificate, o persoană sau o companie poate finanța proiecte care contribuie la combaterea schimbărilor climatice, alături de măsuri de reducere a propriilor emisii de carbon. În acest fel, certificatele “compensează” emisiile de CO2 ale cumpărătorului prin reducerea cu aceeași cantitate a emisiilor de CO2 în altă parte.
În ce mod cumpărarea de compensații de CO2 împiedică CO2 să intre în atmosferă?
Compensațiile de carbon finanțează proiecte specifice care fie reduc emisiile de CO2, fie “sechestrează” CO2, adică elimină tot CO2 din atmosferă și îl stochează. Câteva exemple comune de proiecte sunt: împădurirea (cu reguli foarte stricte), dezvoltarea energiei regenerabile, practicile agricole de sechestrare a carbonului, gestionarea deșeurilor și a depozitelor de deșeuri, drepturile omului și planificarea familială. Certificatele de compensare a emisiilor de dioxid de carbon sunt oferite proprietarilor de proiecte, care le vând unor terțe părți, cum ar fi companii care doresc să compenseze emisiile de CO2 eliberate în atmosferă plătind pentru a elimina CO2 în altă parte.
Deși compensarea emisiilor de dioxid de carbon este ușor de înțeles, producția sa prezintă o serie de provocări. Pentru a emite compensații de carbon, un proiect trebuie să demonstreze că reduce efectiv emisiile. De asemenea, trebuie să fie posibilă calcularea exactă a cantității de CO2 eliminate din atmosferă. Acest proces necesită standarde și protocoale bine documentate, precum și o metodă fiabilă de verificare a faptului că proiectul face tot ceea ce pretinde. Aceste proceduri sunt costisitoare și pot fi specifice unui anumit tip de proiect. Dar fără ele, nu putem fi siguri că achiziționarea de compensații de carbon va reduce efectiv cantitatea de CO2 din atmosferă.
Beneficii și provocări
Beneficiile compensațiilor de carbon pot depăși provocările. Imaginați-vă, de exemplu, o companie care încearcă să treacă de la un proces care emite mult CO2 la o tehnologie fără emisii de carbon, dar costisitoare. Dacă întreprinderea poate emite compensații de carbon pentru fiecare tonă de CO2 pe care noua sa tehnologie o elimină din aer, vânzarea acestor compensații ar putea contribui la finanțarea investiției.
Acest principiu poate fi aplicat la nivel național, regional sau sectorial. Țările, statele sau industriile care au obiective de reducere a emisiilor pot cumpăra compensații de la alte țări, state sau industrii în care este mai ieftin să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Acest lucru ar putea face ca, în general, îndeplinirea obiectivelor de reducere a emisiilor la nivel mondial să fie mai ieftină.
Deși compensațiile de carbon oferă beneficii atractive, este important să se țină seama de provocările și costurile utilizării lor, inclusiv de dificultatea verificării beneficiilor de mediu. O serie de studii care au examinat piețele de compensare au descoperit dovezi de “creditare excesivă”, adică vânzarea de compensații care promit mai multe reduceri de emisii decât cele pe care le realizează în realitate. Un alt motiv de îngrijorare este dacă societățile și țările folosesc compensațiile de carbon ca pe un “bilet de ieșire din închisoare” pentru a evita să-și reducă propriile emisii de carbon. Cu toate acestea, atunci când este folosită în mod corespunzător, compensarea este un instrument util în lupta împotriva încălzirii globale, iar echipa OurOffset garantează acest lucru.
