„Singura modalitate de a ne asuma responsabilitatea directă pentru emisiile noastre este de a permite ca aceeași cantitate de poluanți să nu fie eliminată din aer în alte părți ale lumii. Pe scurt, o compensăm.” (Martin Wright, Guardian Sustainable Business)
“Neutralitatea climatică este un element ineluctabil al durabilității ecologice.” – (L A. R)
Sustenabilitatea corporativă în epoca încălzirii globale
Dezvoltarea durabilă necesită crearea unui model operațional corporativ compatibil cu direcția de evoluție a biosferei, fără a provoca daune ireversibile (Hajnal, 2006).
În mijlocul crizei climatice actuale, responsabilitatea companiilor este din ce în ce mai mare: nu doar că trebuie să urmeze principiile sustenabilității, dar trebuie să joace un rol activ în restabilirea echilibrului natural.
Definiția dezvoltării durabile (Hajnal 2006 (PDF)): Omenirea este parte și participant activ la evoluția Universului și a vieții terestre. Prin urmare, cadrul dezvoltării sale este determinat de direcția și legile de evoluție ale biosferei care susține viața.
Ca subsistem al biosferei, omenirea poate evolua în siguranță doar dacă se aliniază la direcția de evoluție și modelul de organizare și funcționare al biosferei care susține viața, integrându-se în mod compatibil și armonios, fără a provoca daune ireversibile și asigurând resursele necesare pe termen lung.
Implementarea dezvoltării durabile necesită o activitate de reglementare și control care să asigure un echilibru dinamic și o armonie durabilă între resursele naturale ale planetei și nevoile sistemelor umane.
Elementele cheie ale operării corporative sustenabile
Neutralitatea carbonică și reducerea emisiilor Atingerea neutralității carbonice este esențială pentru orice companie. Aceasta implică minimizarea emisiilor directe (Scope 1), indirecte (Scope 2) și cele din lanțul de aprovizionare (Scope 3). Strategiile eficiente includ îmbunătățirea eficienței energetice, utilizarea surselor de energie regenerabilă și dezvoltarea unui lanț de aprovizionare cu o amprentă de carbon redusă.
Credite de carbon și compensare Chiar și cele mai sustenabile companii nu își pot reduce complet emisiile, motiv pentru care trebuie să compenseze emisiile rămase prin achiziționarea de credite de carbon. Aceste credite finanțează proiecte care captează sau evită emisiile de CO₂, cum ar fi protecția pădurilor, agricultura regenerativă sau tehnologiile regenerabile.
Economia circulară În locul economiei liniare (producție-consum-deșeu), companiile trebuie să adopte un model circular care se concentrează pe menținerea și reutilizarea materiilor prime cât mai mult timp posibil. Acest lucru reduce amprenta ecologică și oferă soluții mai eficiente din punct de vedere economic. Economia circulară se bazează pe reciclare și menținerea materialelor în circulație. Economia albastră integrează mai profund logica naturii și atinge zero deșeuri prin transformarea tuturor produselor secundare în resurse utile, reprezentând o versiune mai radicală și inovatoare a economiei circulare.
Conformitatea ESG și CSRD Considerentele de sustenabilitate devin din ce în ce mai parte din reglementări. Cadrul ESG (Environmental, Social, Governance), împreună cu cerințele UE CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive), oferă îndrumări esențiale pentru dezvoltarea unor operațiuni sustenabile și transparente.
Respectarea limitelor naturale Conceptul de „limite planetare”, definit de Stockholm Resilience Centre, subliniază faptul că activitățile umane nu trebuie să depășească capacitatea de suport a sistemelor naturale. Companiile trebuie să își ajusteze utilizarea materiilor prime, procesele de producție și emisiile în consecință.
Conform definiției lui Hajnal (2006), companiile sustenabile nu doar că își minimizează impactul negativ, ci joacă un rol activ în regenerarea biosferei. Atingerea neutralității carbonice, integrarea principiilor ESG și adoptarea economiei circulare pot ajuta companiile să se alinieze armonios cu sistemele naturale, asigurând bunăstarea umană pe termen lung.
CSRD (Directiva privind Raportarea de Sustenabilitate Corporativă) și ESG (Environmental, Social, Governance) sunt strâns interconectate.
CSRD este o reglementare a UE care obligă companiile mai mari să întocmească rapoarte transparente și detaliate despre performanța lor de sustenabilitate, ceea ce înseamnă, în esență, raportarea conform criteriilor ESG.
Acest lucru nu doar crește credibilitatea datelor ESG, dar are și ca obiectiv facilitarea comparării companiilor de către investitori și alte părți interesate. Astfel, CSRD este un cadru care sprijină aplicarea practică a ESG și face ca subiectele ESG să depășească promisiunile superficiale.
Legătura cheie între CSRD (Directiva privind Raportarea de Sustenabilitate Corporativă) și ESG (Environmental, Social, Governance) este că CSRD impune raportarea de sustenabilitate bazată pe cadrul de criterii ESG.
Textul oficial al Directivei privind Raportarea de Sustenabilitate Corporativă (CSRD) este disponibil în baza de date juridică a Uniunii Europene, sistemul EUR-Lex. Textul integral al directivei în limba maghiară poate fi găsit la următorul link:
Această directivă modifică, printre altele, Directiva 2013/34/UE și are ca obiectiv îmbunătățirea calității și comparabilității raportării de sustenabilitate corporativă în cadrul Uniunii Europene.
În practică, aceasta înseamnă:
Colectarea datelor: Companiile trebuie să colecteze date exacte și fiabile despre performanța lor ESG, inclusiv impactul asupra mediului, proiecte sociale și mecanisme de guvernanță.
Raportare standardizată: CSRD impune ca rapoartele să fie întocmite conform ESRS (Standardele Europene de Raportare a Sustenabilității).
Auditarea: Credibilitatea datelor ESG trebuie verificată de o terță parte, crescând transparența și fiabilitatea.
Considerații pentru luarea deciziilor: Rapoartele de performanță ESG ajută investitorii să ia decizii de investiții sustenabile.
Implementarea CSRD în practică
CSRD (Directiva privind Raportarea de Sustenabilitate Corporativă) are ca obiectiv asigurarea faptului că companiile oferă informații detaliate și fiabile despre performanța lor de sustenabilitate către investitori, autorități de reglementare și alte părți interesate. În practică, CSRD este implementată prin următoarele elemente:
Cerințe obligatorii de raportare:
Companiile afectate trebuie să întocmească rapoarte anuale de sustenabilitate care includ performanța conform criteriilor ESG (Environmental, Social, and Governance).
Rapoartele trebuie să fie comparabile, auditabile și întocmite într-un format standardizat.
Domeniul de aplicare al companiilor afectate:
CSRD extinde semnificativ domeniul de aplicare al companiilor afectate, incluzând companii mari și anumite întreprinderi de dimensiuni medii.
Pe lângă companiile cu sediul în UE, sunt afectate și companiile internaționale care operează în UE și ating anumite praguri de venit.
Conexiunea cu ESRS:
ESRS (Standardele Europene de Raportare a Sustenabilității) oferă cadrul și standardele pentru îndeplinirea cerințelor CSRD. Acestea definesc puncte de date specifice, indicatori și formate de raportare, oferind îndrumări detaliate.Standardele Europene de Raportare a Sustenabilității (ESRS) pot fi descărcate de pe site-ul oficial al Grupului European de Consultanță pentru Raportarea Financiară (EFRAG). EFRAG este responsabil pentru elaborarea și publicarea acestor standarde. Pentru a accesa cele mai recente documente ESRS, vizitați următoarea pagină:EFRAG – Prima serie de drafturi ESRSPe această pagină, puteți găsi prima serie de drafturi de standarde, care pot fi descărcate și revizuite. În plus, site-ul oficial al Comisiei Europene oferă informații și documente legate de standarde:Standardele europene de raportare a sustenabilității – prima serie
Raportare digitală:
Conform noilor cerințe, companiile trebuie să depună rapoarte în format digital, de exemplu, conform standardului ESEF (European Single Electronic Format), care sprijină o analiză mai ușoară a datelor și transparența.
Standardul European Single Electronic Format (ESEF) este disponibil pe site-ul oficial al Autorității Europene pentru Piețe de Valori Mobiliare (ESMA). Manualul de raportare ESEF, care oferă îndrumări detaliate pentru aplicarea ESEF, poate fi descărcat la următorul link:Manual de raportare ESEFPentru informații suplimentare și cele mai recente actualizări, vizitați pagina ESMA dedicată ESEF:ESMA – European Single Electronic Format (ESEF)Prin aceste surse, puteți accesa documentele și îndrumările necesare pentru aplicarea standardului ESEF.
Rolul și implementarea ESRS
ESRS sunt standardele UE pentru raportarea sustenabilității, oferind un cadru pentru raportarea datelor de sustenabilitate corporativă. În practică, implementarea ESRS implică următorii pași:
Colectarea și analiza datelor:
Companiile trebuie să evalueze cele mai importante aspecte ESG legate de operațiunile lor și să asigure colectarea precisă a datelor relevante.
De exemplu, din perspectiva mediului, datele despre amprenta de carbon, consumul de energie, utilizarea apei și gestionarea deșeurilor sunt deosebit de importante.
Analiza materialității:
ESRS impune ca rapoartele să se concentreze pe subiectele cele mai relevante pentru părțile interesate și operațiunile companiei (abordarea dublă materialitate: impacte financiare și de sustenabilitate).
Stabilirea proceselor interne:
Companiile trebuie să înființeze sisteme și procese interne care să permită urmărirea și raportarea continuă a datelor.
Aceasta poate include implementarea de software nou, sisteme de analiză a datelor și mecanisme de control intern.
Auditarea externă:
ESRS impune ca credibilitatea rapoartelor de sustenabilitate să fie asigurată, necesitând verificarea externă.
Rapoartele auditate oferă o imagine mai fiabilă a performanței de sustenabilitate a unei companii.
Instruirea și creșterea conștientizării:
Instruirea părților interesate interne – manageri, angajați – este crucială pentru a se asigura că înțeleg cerințele de reglementare și importanța aspectelor de sustenabilitate.
În plus, merită să fie implicați partenerii din lanțul de aprovizionare, deoarece performanța lor ESG poate afecta rezultatele rapoartelor.
Exemplu în practică
Să presupunem că o companie din industria alimentară cu sediul în UE este supusă cerințelor CSRD și ESRS. În timpul implementării, compania:
Revizuiește întreaga sa activitate (de exemplu, achiziții agricole, producție, transport) pe baza criteriilor ESG.
Implementează un proiect de eficiență energetică pentru a-și reduce amprenta de carbon.
Întocmește un raport privind utilizarea anuală a apei, gestionarea deșeurilor și bunăstarea angajaților conform cerințelor ESRS.
Depune raportul în format digital, care este verificat de un auditor independent.
Provocări și oportunități
Provocări: Noile reglementări pot impune sarcini administrative și financiare semnificative companiilor, în special celor mici. Stabilirea proceselor de colectare și raportare a datelor poate fi consumatoare de timp.
Oportunități: Prin CSRD și ESRS, companiile nu doar se conformează cerințelor de reglementare, dar își pot îmbunătăți și poziția pe piață și reputația de sustenabilitate.
Amprenta de carbon ia în considerare toate cele șase gaze cu efect de seră (GES) definite în Protocolul de la Kyoto, și anume: dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), hexafluorura de sulf (SF6), hidrofluorocarburile (HFC) și perfluorocarburile (PFC).
Emprăștierea de carbon
Termen utilizat pentru a descrie totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) – directe și indirecte – ale unei persoane sau organizații. Evenimentele și chiar și produsele au o amprentă de carbon. Cel mai bine se exprimă în echivalent dioxid de carbon (CO2e).
Echivalent dioxid de carbon (CO2e).
Cantitatea de gaz cu efect de seră echivalentă cu o tonă de CO2 sau potențialul său de încălzire globală (GWP), care, în cazul CO2, este de unu, dar proporțional mai mare pentru alte gaze. Acest lucru înseamnă că efectul de seră specific fiecărui gaz este utilizat pentru a converti masa acestuia în masa de CO2, care este cel mai important pentru schimbările climatice, iar suma emisiilor convertite devine emisiile totale.
Primar, Echivalentul de dioxid de carbon (CO2e).
Cantitatea de gaz cu efect de seră echivalentă cu o tonă de dioxid de carbon sau potențialul său de încălzire globală (GWP). Unitatea prin care diferite gaze cu efect de seră pot fi comparate cu o unitate de CO2. La calcularea emisiilor de CO2e, emisiile unui anumit gaz sunt înmulțite cu potențialul său de încălzire globală (GWP) pe o perioadă de 100 de ani
Credit de carbon
Unitatea de emisie de pe piața voluntară a carbonului. Creditele voluntare de carbon, spre deosebire de cotele obligatorii de pe piață, sunt generate prin reducerea efectivă a emisiilor: prin proiecte calificate de energie regenerabilă care foloseau anterior combustibili fosili sau prin proiecte special concepute pentru a genera așa-numita energie curată, dar și conservarea pădurilor și reîmpădurirea, sau proiecte legate de stoparea exploziei demografice, precum și proiecte de agricultură regenerabilă sunt eligibile pentru credite în cazul în care îndeplinesc condițiile reale de neemisii nete de carbon sau de sechestrare.
O unitate de credit de emisii de carbon certifică faptul că 1 tonă de dioxid de carbon sau de alte gaze cu efect de seră echivalente nu a fost emisă sau sechestrată din atmosferă. Creditele de carbon sunt utilizate de obicei pentru a compensa emisiile din trecut, dar pot da dreptul cumpărătorului și la emisii viitoare.
Creditele de carbon nu sunt utilizate pentru a compensa emisiile care nu au fost emise sau care nu au fost îndeplinite de o anumită cantitate de gaze cu efect de seră sau de gaze cu efect de seră.
Creditul de carbon este valabil pentru anul sau anii achiziționați și poate fi utilizat o singură dată!
Carbon neutru
Termen general acceptat pentru a desemna situația în care ceva (cum ar fi o organizație sau un produs) are emisii nete zero. Organizația sau produsul este responsabil pentru o anumită cantitate de emisii de gaze cu efect de seră. Dacă neutralizează aceste emisii, poate atinge neutralitatea în ceea ce privește emisiile de carbon.
Compensarea emisiilor de carbon
Emitentul (persoană fizică sau juridică) încredințează neutralizarea emisiilor sale directe și/sau indirecte de CO2e părții care efectuează neutralizarea. Emițătorul alege cel mai potrivit proiect de neutralizare, plătește costul neutralizării, iar contractantul de neutralizare preia de acolo. Există mai multe tipuri de proiecte de neutralizare.
Cele mai tipice sunt:
– reîmpădurire
– prevenirea defrișărilor (proiecte de împăduriri permanente)
– investiții în energie regenerabilă (eoliană, solară, geotermală, biomasă)
– sprijin pentru investiții în vederea creșterii eficienței energetice
– adaptarea tehnologiei de ardere a centralelor electrice sau a fabricilor pentru a reduce emisiile de GES
– asigurarea dreptului omului, a mijloacelor și a educației pentru planificare familială
Ce este retragerea de la pensie a compensărilor?
Atunci când se certifică compensațiile de carbon (compensarea amprentei de carbon), unitățile sunt creditate într-un cont oficial de registru de către intermediarii care oferă servicii de înregistrare, de exemplu APX, NYSE Blue, American Carbon Registry și CDC Climat sau OurOffset. După aceea, unitățile nu mai pot fi comercializate, registrul păstrează evidența proprietății diferitelor unități.
Pentru a fi compensate în mod eficient, unitățile trebuie să fie retrase în mod oficial sau, mai exact, retrase de la tranzacționare în sistemul de registre. Asta înseamnă că sunt scoase definitiv din uz, după care nu mai pot fi comercializate, fiind folosite doar și exclusiv pentru compensarea emisiilor unice, compensarea emisiilor de CO2e, adică compensarea, compensarea de carbon! Această politică există pentru a preveni tranzacțiile frauduloase în care aceeași unitate de compensare este vândută mai multor cumpărători.
Adaptare
Răspunsul și adaptarea la efectele naturale, sociale și economice inevitabile ale schimbărilor climatice și adaptarea la acestea într-un mod flexibil și planificat (adaptarea la schimbările climatice).
Economie cu emisii reduse de carbon
O economie care funcționează cu un nivel minim de emisii de gaze cu efect de seră și care realizează acest lucru prin înlocuirea combustibililor fosili, prin conservarea materialelor și a energiei și prin consolidarea rezervoarelor naturale de carbon.
Aplicabilitate
“Forța” răspunsurilor socio-economice locale la schimbările climatice (de exemplu, o formă de adaptare a agriculturii este irigarea, care depinde, printre altele, de rentabilitatea agricolă. Un alt exemplu este mobilitatea, care este un posibil răspuns la valurile de căldură din mediul urban). În cazul organismelor vii, potențialul de a atenua, de a se adapta sau, eventual, de a beneficia de efectele negative prin reglare a funcționării sistemului studiat.
Alergeni
Substanțe la care organismul devine sensibil, produce anticorpi sau manifestă simptome de hipersensibilitate (de exemplu, febra fânului, conjunctivită, astm).
Efectul antropogen
Un efect cauzat direct sau indirect de activitățile umane.
Decarbonizare
Reducerea intensității emisiilor de gaze cu efect de seră (emisii pe unitate de activitate). În cazul în care emisiile cresc mai puțin decât economia, vorbim de o decarbonizare slabă sau relativă. O reducere reală a emisiilor și o creștere economică care se produc simultan reprezintă o decarbonizare puternică sau absolută.
Decarbonizare
O regiune gazdă sau o destinație de călătorie. Un loc cu atracții turistice, facilități, servicii, care este vizitat de un turist sau de un
un grup de turiști sau o destinație turistică și care este comercializată de către oferta turistică.
Motorii climatului
NÉS consideră emisiile de GES ca fiind un factor determinant al schimbărilor climatice. În consecință, economia cu emisii ridicate de dioxid de carbon și sectoarele asociate acesteia (energie, sectorul rezidențial și sectorul public, industria, transporturile și utilizarea terenurilor) sunt considerate ca fiind principalii factori care influențează clima.
Vulnerabilitate climatică
Un indicator complex care combină impactul preconizat al schimbărilor climatice la scară spațială cu capacitatea de adaptare, care ia în considerare faptul că impactul rezultat din expuneri climatice diferite și din sensibilitatea regiunilor poate avea consecințe diferite în regiuni cu capacități de adaptare diferite.
Autosuficiență alimentară
Suveranitatea alimentară este dreptul popoarelor, regiunilor, statelor sau al uniunii acestora de a-și stabili propriile politici agricole și alimentare fără a face dumping pe piețele altor națiuni.
Stoc alimentar
Volumul total de lemn de deasupra solului, inclusiv scoarța și crengile, al arborilor vii care alcătuiesc arboretele.
Satul viu (ecovillaj, sat ecologic)
Un ecovillaj este o așezare la scară umană, cu toate caracteristicile unei așezări umane, în care activitățile umane pot fi integrate în lumea naturală fără daune, într-un mod care promovează o înflorire umană sănătoasă și care poate fi continuată cu succes la nesfârșit.
Sărăcia energetică
Incapacitatea de a permite aprovizionarea adecvată cu energie pentru gospodării.
Epidemiologie
Studiul distribuției afecțiunilor și fenomenelor legate de sănătate și a factorilor care influențează apariția acestora într-o anumită populație, cu scopul de a utiliza rezultatele pentru a aborda problemele legate de sănătate.
Erosis
O formă de degradare a solului. Implică distrugerea mecanică a materialului solului de către apă (eroziune hidrică) sau vânt (deflagrație). Mediul de transport transportă particulele de sol dintr-o zonă în alta.
ETS
Sistemul obligatoriu de comercializare a certificatelor de emisii al Uniunii Europene, care a intrat în funcțiune la începutul anului 2005, este primul sistem internațional din lume, bazat pe companii, de plafonare și comercializare simultană, cu cote pentru emisiile de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră.
Fenologie
Aceasta studiază etapele de dezvoltare a organismelor, cunoscute sub numele de fenofaze. La plante, cele mai frecvent observate fenofaze sunt, de exemplu, debutul înfloritului, înflorirea completă, debutul fructificării etc.
Utilizarea terenurilor
Oferă informații privind mărimea și compoziția terenurilor agricole pe tipuri de culturi; mărimea și compoziția producției în seră și în folie, utilizarea terenurilor arabile.
Formație geologică
Unitatea de bază a stratigrafiei rocilor. Ansamblu de roci format în condiții definite, care poate fi cartografiat, constând uneori din mai multe straturi de roci cu proprietăți similare din punct de vedere petrologic, al faciesului sau de altă natură.
Intermodalitate
Interconectarea diferitelor moduri de transport în cadrul unui lanț de deplasare (de exemplu, în cazul P+R, combinația dintre parcare și transportul public)
Invazie (invazivă).
Răspândirea rapidă a speciilor de plante și animale alogene într-o zonă, de obicei declanșată de schimbări persistente și extinse ale condițiilor de mediu.
Ecologie industrială sau simbioză industrială
O abordare a legăturii dintre diferite industrii care naturalizează ciclurile de materie și energie din ecosistemele naturale în procesele industriale. Aceasta transformă procesele de producție liniare, de la materia primă la produsul final, în bucle de feedback, prin care deșeurile dintr-un proces sunt reciclate în alt proces de producție.
de un alt proces.
Ecosistemul KFI
Activități de cercetare, dezvoltare și inovare – complementare între ele – care creează valoare adăugată ca un sistem coerent.
Conștientizarea climatului
Un mod de gândire sau un mecanism de luare a deciziilor și de planificare care ține cont de realitatea schimbărilor climatice, de riscurile preconizate și de impactul acestora asupra actorilor în pregătirea acțiunilor. Acțiunile efective sunt concepute de către individ, grup sau instituție pentru a minimiza impactul negativ preconizat al acestor riscuri asupra lor; și pentru a minimiza sau, dacă este posibil, pentru a încetini procesul schimbărilor climatice.
Comodalitate
Cooperarea activă între modurile de transport, utilizarea cât mai eficientă a diferitelor moduri de transport împreună pentru a obține un sistem de transport optim. De exemplu, RoLa (autostrada rulantă) este un mijloc de co-modalitate, prin transportul camioanelor pe calea ferată.
Mitigare
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și prevenirea și atenuarea efectelor schimbărilor climatice.
În continuare
O instalație, precum și biomasa însăși, care este capabilă să capteze din atmosferă un gaz cu efect de seră, o particulă de aerosol sau o substanță care provoacă formarea acesteia.
Procedura de planificare participativă (Comunitate).
Un element cheie al planificării comunitare participative este activarea și implicarea părților interesate și a comunităților locale în dezvoltarea unei viziuni și a unei strategii comune, într-un mod care să reflecte cu adevărat nevoile, dorințele și preocupările comunității.
Model climatic regional
Baza fizică este similară cu cea a modelului global, dar calculele sunt efectuate pe o suprafață mai mică (așa-numitul domeniu delimitat), ceea ce poate crește semnificativ rezoluția modelului (în prezent 10-25 km). În plus față de condițiile inițiale, modelul trebuie să primească condiții la limită pentru a lua în considerare procesele din afara intervalului.
Condițiile limită sunt cel mai adesea furnizate de modelele globale.
Capturarea și stocarea carbonului (CLT).
Un lanț de tehnologii dezvoltate pentru a capta, comprima, transporta și apoi injecta dioxidul de carbon în subteran, la locul potrivit, în urma emisiilor de la surse punctiforme de mare amploare (de exemplu, instalații industriale, centrale electrice).
Diferențiere spațială
Apariția variabilă din punct de vedere spațial a oricărei condiții sau caracteristici.
Efectul de seră
Încălzirea stratului inferior al atmosferei datorată radiației solare de unde scurte care traversează atmosfera fără o absorbție semnificativă și care este absorbită la suprafața Pământului. În același timp, radiațiile cu unde lungi (infraroșii) de la suprafață sunt absorbite într-o măsură mult mai mare de atmosferă, reținând astfel căldura.
Insula de căldură urbană
Acoperișurile artificiale absorb mai multă energie și, prin urmare, transferă mai multă energie către straturile de aer de deasupra lor decât zonele cu vegetație naturală. Municipiile cu mult pavaj artificial (asfalt, beton) atât pe orizontală, cât și pe verticală au temperaturi mai ridicate în comparație cu zonele înconjurătoare acoperite cu suprafețe naturale.
Em>În același timp, temperatura într-o municipalitate cu mult pavaj artificial (asfalt, beton) este mai ridicată decât în zonele înconjurătoare acoperite cu suprafețe naturale.
Vectori
Animale nevertebrate capabile să transmită agenți patogeni infecțioși între gazde vertebrate în domeniul sănătății mediului.
Costul social al schimbărilor climatice
Costul social al schimbărilor climatice se referă la impactul emisiilor de 1 tonă de CO₂ sau echivalentul acestuia în gaze cu efect de seră (tCO₂eq). Această valoare estimată exprimă daunele economice, de sănătate și de mediu la nivel global cauzate de o tonă de emisii, incluzând efectele asupra producției de alimente, infrastructurii, sănătății umane și ecosistemelor naturale. Costul Social al Carbonului (SCC) este un indicator calculat științific, utilizat de instituții precum guvernul SUA și Fondul Monetar Internațional (FMI) în deciziile privind politica climatică.
Costul social al schimbărilor climatice reprezintă daunele exprimate în bani cauzate de emisia unei tone de dioxid de carbon (CO₂) sau a unui echivalent de gaze cu efect de seră (tCO₂eq) asupra societății. Aceste daune includ:
Costuri de sănătate (ex. boli cauzate de valuri de căldură și poluarea aerului)
Degradarea ecologică (ex. pierderea biodiversității, incendii de pădure, creșterea nivelului mării)
Pierderi cauzate de fenomene meteorologice extreme
Costul social este exprimat de obicei în USD per tonă de CO₂eq, iar estimările științifice îl plasează acum la peste 1.300 USD/tCO₂eq. Acest lucru înseamnă că fiecare tonă de dioxid de carbon emis provoacă peste 1.300 de dolari în daune asupra economiei și societății globale.
Cu toate acestea, prețurile scăzute ale creditelor de carbon și sistemele de tranzacționare a cotelor de emisii ignoră adesea această valoare, ceea ce înseamnă că poluatorii nu plătesc costul real al emisiilor.
Utilizăm modulele cookie pentru a vă oferi cea mai uşoară posibil utilizare a site-ul nostru. Dacă veţi continua să răsfoiţi site-ul nostru, vom presupune că sunteţi de acord cu utilizarea cookie-urilor. Înțeleg, acceptCe este un cookie?
Declarație de protecție a datelor
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
