„Singura modalitate de a ne asuma responsabilitatea directă pentru emisiile noastre este de a permite ca aceeași cantitate de poluanți să nu fie eliminată din aer în alte părți ale lumii. Pe scurt, o compensăm.”
(Martin Wright, Guardian Sustainable Business)

“Neutralitatea climatică este un element ineluctabil al durabilității ecologice.” – (L A. R)

Info

Címke: amprentă de carbon

Sustenabilitatea corporativă în epoca încălzirii globale

Dezvoltarea durabilă necesită crearea unui model operațional corporativ compatibil cu direcția de evoluție a biosferei, fără a provoca daune ireversibile (Hajnal, 2006).

Sustenabilitatea corporativă

În mijlocul crizei climatice actuale, responsabilitatea companiilor este din ce în ce mai mare: nu doar că trebuie să urmeze principiile sustenabilității, dar trebuie să joace un rol activ în restabilirea echilibrului natural.

Definiția dezvoltării durabile (Hajnal 2006 (PDF)): Omenirea este parte și participant activ la evoluția Universului și a vieții terestre. Prin urmare, cadrul dezvoltării sale este determinat de direcția și legile de evoluție ale biosferei care susține viața.

Ca subsistem al biosferei, omenirea poate evolua în siguranță doar dacă se aliniază la direcția de evoluție și modelul de organizare și funcționare al biosferei care susține viața, integrându-se în mod compatibil și armonios, fără a provoca daune ireversibile și asigurând resursele necesare pe termen lung.

Implementarea dezvoltării durabile necesită o activitate de reglementare și control care să asigure un echilibru dinamic și o armonie durabilă între resursele naturale ale planetei și nevoile sistemelor umane.

Elementele cheie ale operării corporative sustenabile

  • Neutralitatea carbonică și reducerea emisiilor Atingerea neutralității carbonice este esențială pentru orice companie. Aceasta implică minimizarea emisiilor directe (Scope 1), indirecte (Scope 2) și cele din lanțul de aprovizionare (Scope 3). Strategiile eficiente includ îmbunătățirea eficienței energetice, utilizarea surselor de energie regenerabilă și dezvoltarea unui lanț de aprovizionare cu o amprentă de carbon redusă.
  • Credite de carbon și compensare Chiar și cele mai sustenabile companii nu își pot reduce complet emisiile, motiv pentru care trebuie să compenseze emisiile rămase prin achiziționarea de credite de carbon. Aceste credite finanțează proiecte care captează sau evită emisiile de CO₂, cum ar fi protecția pădurilor, agricultura regenerativă sau tehnologiile regenerabile.
  • Economia circulară În locul economiei liniare (producție-consum-deșeu), companiile trebuie să adopte un model circular care se concentrează pe menținerea și reutilizarea materiilor prime cât mai mult timp posibil. Acest lucru reduce amprenta ecologică și oferă soluții mai eficiente din punct de vedere economic. Economia circulară se bazează pe reciclare și menținerea materialelor în circulație. Economia albastră integrează mai profund logica naturii și atinge zero deșeuri prin transformarea tuturor produselor secundare în resurse utile, reprezentând o versiune mai radicală și inovatoare a economiei circulare.
  • Conformitatea ESG și CSRD Considerentele de sustenabilitate devin din ce în ce mai parte din reglementări. Cadrul ESG (Environmental, Social, Governance), împreună cu cerințele UE CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive), oferă îndrumări esențiale pentru dezvoltarea unor operațiuni sustenabile și transparente.
  • Respectarea limitelor naturale Conceptul de „limite planetare”, definit de Stockholm Resilience Centre, subliniază faptul că activitățile umane nu trebuie să depășească capacitatea de suport a sistemelor naturale. Companiile trebuie să își ajusteze utilizarea materiilor prime, procesele de producție și emisiile în consecință.

Conform definiției lui Hajnal (2006), companiile sustenabile nu doar că își minimizează impactul negativ, ci joacă un rol activ în regenerarea biosferei. Atingerea neutralității carbonice, integrarea principiilor ESG și adoptarea economiei circulare pot ajuta companiile să se alinieze armonios cu sistemele naturale, asigurând bunăstarea umană pe termen lung.

Întrebări frecvente (FAQ) | Mai jos puteți citi răspunsurile la o colecție de întrebări frecvente legate de neutralitatea carbonului, prezentate în lista derulantă

Mai jos puteți citi răspunsurile la o colecție de întrebări frecvente legate de neutralitatea carbonului, prezentate în lista derulantă.

Cel mai important și cel mai amplu component al sustenabilității ecologice este chiar neutralitatea carbonului, iar prin atingerea acesteia, omenirea poate face un pas uriaș în protejarea mediului și a biosferei, încetinind degradarea ulterioară și, eventual, inversând procesele.

Neutralitatea carbonului înseamnă că o companie nu emite dioxid de carbon?

Neutralitatea carbonului nu înseamnă neapărat că o companie nu emite deloc dioxid de carbon. În schimb, înseamnă că compania atinge, în general, emisii nete zero de dioxid de carbon. Acest lucru poate fi realizat în mai multe moduri:

  • Reducerea emisiilor: Compania se străduiește să-și minimizeze emisiile de dioxid de carbon, de exemplu, prin utilizarea tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic, a surselor de energie regenerabilă și prin optimizarea consumului de energie.
  • Compensarea: Compania compensează cantitatea de dioxid de carbon pe care o emite prin diverse metode, cum ar fi plantarea de copaci care absorb dioxidul de carbon sau achiziționarea de credite de carbon de la proiecte care reduc emisiile (de exemplu, proiecte de energie regenerabilă).
  • Soluții tehnologice: Unele companii utilizează tehnologii de captare și stocare a dioxidului de carbon (CCS), care permit colectarea și stocarea dioxidului de carbon emis, astfel încât acesta să nu intre în atmosferă.

Prin urmare, neutralitatea carbonului este un obiectiv cuprinzător care combină mai multe măsuri pentru a reduce emisiile finale de dioxid de carbon ale companiei la zero.

Ai putea da câteva exemple de strategii de compensare?

Iată câteva strategii comune de compensare a dioxidului de carbon:

    1. Reforestare și protecția pădurilor:
      • Plantarea de noi păduri: Inițierea de proiecte de plantare a copacilor, deoarece aceștia absorb dioxidul de carbon pe măsură ce cresc.
      • Protecția pădurilor: Protejarea pădurilor existente de defrișări și distrugere, deoarece pădurile stochează eficient dioxidul de carbon.
    2. Sprijinirea proiectelor de energie regenerabilă:
      • Energia eoliană: Construirea și operarea de parcuri eoliene, care reduc utilizarea combustibililor fosili.
      • Energia solară: Crearea și întreținerea de parcuri solare, care produc energie curată.
      • Energia hidraulică: Energia hidraulică provine din ciclul natural al apei, care se regeneră constant, deoarece ploile și cursul râurilor reînnoiesc continuu resursele de apă. Producția de energie hidraulică nu emite practic dioxid de carbon, contribuind la combaterea încălzirii globale. Prin planificare și implementare adecvate, energia hidraulică poate fi utilizată pe termen lung într-un mod sustenabil, fără a se epuiza.
    3. Proiecte de eficiență energetică:
      • Îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor: Izolație, instalarea de sisteme de încălzire și răcire economice.
      • Modernizarea proceselor industriale: Introducerea de mașini și tehnologii mai eficiente în industrie.
    4. Captarea și stocarea dioxidului de carbon (CCS):
      • Captarea dioxidului de carbon: Colectarea dioxidului de carbon emis în timpul proceselor industriale.
      • Stocarea dioxidului de carbon: Stocarea pe termen lung a dioxidului de carbon captat în strate subterane.
    5. Agricultură sustenabilă și gestionarea solului:
      • Creșterea capacității solului de a reține carbonul: Aplicarea unor practici agricole speciale care cresc capacitatea solului de a reține carbonul.
      • Producția de biogaz: Producția de biogaz din deșeurile agricole, care înlocuiește combustibilii fosili.
    6. Proiecte de gestionare a deșeurilor:
      • Reducerea emisiilor de metan din gropile de gunoi: Colectarea gazelor metan și utilizarea lor ca sursă de energie.
      • Reciclarea deșeurilor: Creșterea ratei de reciclare pentru a reduce cantitatea de materiale organice care ajung în gropile de gunoi.
    7. Proiecte de sprijinire a planificării familiale:
      • Asigurarea drepturilor fundamentale ale femeilor în întreaga lume: reducerea creșterii populației și, prin urmare, reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Creșterea populației contribuie direct la creșterea emisiilor de dioxid de carbon, deoarece mai mulți oameni consumă mai multe resurse și mai multă energie. Reducerea creșterii populației poate contribui la reducerea emisiilor globale.
      • Programele de planificare familială pot ajuta la conservarea resurselor naturale, deoarece un număr mai mic de oameni exercită o presiune mai mică asupra mediului, de exemplu, asupra producției de alimente, utilizării apei și consumului de energie.
      • Sprijinirea planificării familiale contribuie la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, în special la reducerea sărăciei, îmbunătățirea serviciilor de sănătate și consolidarea educației și drepturilor femeilor. Acești factori pot contribui indirect la reducerea emisiilor de dioxid de carbon.

Aceste strategii ajută la reducerea emisiilor globale de dioxid de carbon și la compensarea cantității de dioxid de carbon emisă de companii, contribuind astfel la atingerea neutralității carbonice.

Compensarea mută emisiile, transferând altora responsabilitatea acestora?

Compensarea, în sine, nu este greșită, iar transferul responsabilității poate fi evitat dacă compensarea este aplicată corect:

  1. Prioritizarea reducerii emisiilor: Companiile ar trebui să se concentreze mai întâi pe minimizarea propriilor emisii înainte de a recurge la compensare. Compensarea ar trebui să fie ultimul pas, după ce toate măsurile interne posibile pentru reducerea emisiilor au fost implementate.
  2. Susținerea proiectelor credibile și transparente: Este important ca proiectele de compensare să fie credibile și transparente, contribuind efectiv la reducerea globală a emisiilor de dioxid de carbon. Verificarea și certificarea regulată a acestor proiecte garantează că firmele aduc într-adevăr un impact pozitiv.
  3. Angajament pe termen lung: Companiile trebuie să se angajeze în direcția sustenabilității pe termen lung și să caute continuu metode noi pentru reducerea emisiilor și menținerea neutralității climatice.
  4. Educație și conștientizare: Companiile ar trebui să se concentreze nu doar pe emisiile proprii, ci și pe cum pot contribui la reducerea emisiilor în industria lor și în societate. Acest lucru poate include implicarea furnizorilor, promovarea practicilor sustenabile și educarea clienților.

Deși compensarea poate fi un instrument util pentru atingerea neutralității climatice, aceasta nu poate înlocui reducerea directă a emisiilor. Este necesară o combinație între asumarea responsabilității și acțiunea efectivă pentru a atinge sustenabilitatea pe termen lung.

Rapid și ușor de atins sau un angajament pe termen lung?

Atingerea neutralității climatice necesită un angajament pe termen lung. Deși există măsuri rapide și imediate care pot contribui la atingerea obiectivului, neutralitatea climatică completă este un proces complex care necesită timp, resurse și un angajament constant.
Iată câteva motive pentru care neutralitatea climatică necesită angajament pe termen lung:

  1. Dezvoltarea infrastructurii și a tehnologiei:
    • Companiile trebuie să investească în tehnologii eficiente energetic și surse de energie regenerabilă. Acest lucru necesită adesea un timp mai îndelungat de la planificare până la implementare.
  2. Implementarea strategiilor de reducere a emisiilor:
    • Reducerea emisiilor implică transformarea proceselor și sistemelor de afaceri, ceea ce poate fi un proces de durată. De exemplu, optimizarea lanțului de aprovizionare sau reducerea consumului de energie.
  3. Alegerea și dezvoltarea proiectelor de compensare:
    • Proiectele de compensare a emisiilor de carbon, cum ar fi reîmpădurirea sau susținerea energiei regenerabile, necesită timp pentru selecție, implementare și monitorizarea rezultatelor.
  4. Factori de reglementare și financiari:
    • Reglementările guvernamentale și stimulentele pot influența pașii companiilor spre neutralitatea climatică. Aceste reglementări evoluează adesea în timp, afectând strategiile companiilor.
  5. Schimbări sociale și culturale:
    • Incorporarea culturii sustenabilității în interiorul companiei necesită timp. Acest lucru include instruirea angajaților, promovarea practicilor sustenabile și dezvoltarea unor noi norme comportamentale.

Deși neutralitatea climatică este un obiectiv pe termen lung, există pași rapizi care pot reduce imediat emisiile, cum ar fi:

  • Utilizarea echipamentelor și iluminatului eficient energetic.
  • Achiziționarea de energie verde sau schimbarea surselor existente cu energie regenerabilă.
  • Modificarea politicilor de călătorie prin prioritizarea întâlnirilor virtuale și a transportului public.

În concluzie, atingerea neutralității climatice necesită eforturi continue și o strategie pe termen lung, însă măsurile rapide contribuie, de asemenea, la progres.

Doar organizațiile mari pot deveni neutre din punct de vedere climatic?

Nu, nu doar organizațiile mari pot deveni neutre din punct de vedere climatic. Orice afacere, indiferent de dimensiune, ba chiar și indivizii sau gospodăriile, pot aspira la atingerea neutralității climatice. Deși organizațiile mari dispun de resurse și oportunități semnificative pentru a avea un impact considerabil, și actorii mai mici joacă un rol esențial în reducerea globală a emisiilor de carbon.
Iată câteva exemple despre cum pot deveni neutri din punct de vedere climatic organizațiile și indivizii de diferite dimensiuni:

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri)

  1. Îmbunătățirea eficienței energetice:
    • Utilizarea dispozitivelor și a iluminatului eficient energetic.
    • Izolarea clădirilor și modernizarea sistemelor de încălzire/răcire.
  2. Utilizarea energiei regenerabile:
    • Instalarea panourilor solare.
    • Achiziționarea de energie verde de la furnizori.
  3. Reducerea deșeurilor și reciclarea:
    • Implementarea programelor de gestionare a deșeurilor.
    • Utilizarea materialelor reciclabile și reducerea consumului de plastic.
  4. Compensarea emisiilor:
    • Susținerea proiectelor de compensare, cum ar fi reîmpădurirea sau dezvoltarea energiei regenerabile.

Indivizi și gospodării

  1. Eficiență energetică:
    • Utilizarea becurilor LED.
    • Achiziționarea electrocasnicelor eficiente energetic.
    • Îmbunătățirea izolației locuințelor.
  2. Energie regenerabilă:
    • Instalarea panourilor solare.
    • Achiziționarea energiei verzi.
  3. Transport sustenabil:
    • Utilizarea transportului public, mersul pe bicicletă sau vehiculele electrice.
    • Car sharing și reducerea călătoriilor.
  4. Gestionarea deșeurilor și consumului:
    • Reciclarea deșeurilor și compostarea.
    • Cumpărarea produselor sustenabile și reducerea consumului.
  5. Compensarea emisiilor:
    • Plantarea și susținerea arborilor.
    • Utilizarea serviciilor de compensare care calculează și compensează emisiile locuinței.

Organizații și companii mari

  1. Dezvoltarea strategiilor complexe:
    • Programe integrate de sustenabilitate care includ eficiența energetică, energia regenerabilă și măsuri de reducere a emisiilor.
    • Îmbunătățirea sustenabilității lanțului de aprovizionare.
  2. Investiții semnificative:
    • Proiecte ample de energie regenerabilă.
    • Tehnologii de captare și stocare a dioxidului de carbon.
  3. Inovație și cercetare-dezvoltare:
    • Dezvoltarea produselor și tehnologiilor sustenabile.
    • Investiții în tehnologii verzi.

Orice organizație sau individ poate face pași către neutralitatea climatică, iar fiecare contribuție ajută la reducerea globală a emisiilor. Măsurile individuale și cele la scară mică se adună și pot avea un impact semnificativ asupra mediului.

Care sunt metodele prin care se poate atinge neutralitatea carbonului și care sunt cele mai mari provocări în acest proces?

Atingerea neutralității carbonului necesită o combinație de metode eficiente, dar implică și numeroase provocări. Iată principalele metode și provocări:
Metode pentru atingerea neutralității carbonului

  1. Îmbunătățirea eficienței energetice:
    • Izolarea clădirilor: Reduce necesarul de încălzire și răcire.
    • Utilizarea echipamentelor economice: Becurile LED, aparatele eficiente energetic.
    • Sisteme automatizate: Tehnologii inteligente pentru optimizarea consumului energetic.
  2. Utilizarea surselor de energie regenerabilă:
    • Panouri solare și turbine eoliene: Producerea energiei curate.
    • Energie geotermală: Exploatarea căldurii din interiorul Pământului.
    • Biomasă: Transformarea deșeurilor vegetale și animale în energie.
  3. Captarea și stocarea dioxidului de carbon (CCS):
    • Captarea din aer: Extracția directă a dioxidului de carbon din atmosferă.
    • Captarea în timpul proceselor industriale: Colectarea și stocarea subterană a dioxidului de carbon.
  4. Compensarea emisiilor de carbon:
    • Plantarea pădurilor: Arborii absorb dioxidul de carbon.
    • Cumpărarea de credite de carbon: Finanțarea proiectelor care reduc sau absorb dioxidul de carbon.
  5. Transport durabil:
    • Vehicule electrice: Reduc utilizarea combustibililor fosili.
    • Promovarea transportului public: Încurajarea utilizării transportului în comun.
    • Deplasări cu bicicleta și mers pe jos: Pentru distanțe scurte.
  6. Economie circulară:
    • Reciclare și reducerea deșeurilor: Diminuează cererea de materiale noi și consumul de energie.
    • Creșterea duratei de viață a produselor: Fabricarea de produse mai durabile și reparabile.

Provocări în atingerea neutralității carbonului

  1. Limitări tehnologice și de infrastructură:
    • Costuri ridicate ale investițiilor: Instalarea surselor de energie regenerabilă și a noilor tehnologii poate fi costisitoare.
    • Dezvoltarea tehnologică: Tehnologiile de captare și stocare a dioxidului de carbon sunt încă în dezvoltare.
  2. Factori financiari și economici:
    • Costuri pe termen scurt: Implementarea practicilor durabile implică inițial cheltuieli mari.
    • Competitivitate economică: Măsurile de sustenabilitate pot crea dezavantaje pe piața internațională.
  3. Obstacole politice și legislative:
    • Lipsa reglementărilor: Absența legilor și reglementărilor care să susțină neutralitatea carbonului.
    • Lipsa voinței politice: Sprijin politic insuficient pentru măsurile de sustenabilitate.
  4. Provocări sociale și culturale:
    • Rezistența la schimbare: Persoanele și organizațiile pot opune rezistență schimbărilor.
    • Lipsa de conștientizare: Importanța schimbărilor climatice și a sustenabilității nu este suficient de bine înțeleasă.
  5. Complexitatea lanțului de aprovizionare:
    • Lanțuri de aprovizionare globale: Urmărirea și reducerea emisiilor asociate producției și transportului produselor poate fi dificilă.

Concluzie
Atingerea neutralității carbonului implică un angajament complex și pe termen lung, care include dezvoltări tehnologice, investiții financiare, sprijin legislativ, schimbări sociale și colaborare globală. Principala provocare este coordonarea eficientă a acestor măsuri și depășirea obstacolelor pe parcurs.

Cum pot influența întreprinderile mici și persoanele fizice atingerea neutralitatea carbonului și ce pași pot face în acest sens?

Întreprinderile mici și persoanele fizice joacă un rol semnificativ în atingerea neutralității carbonului, deoarece impactul lor cumulat poate fi considerabil. Iată câteva metode și pași prin care pot contribui la acest obiectiv:

Pași pentru întreprinderile mici către neutralitatea carbonului

  1. Îmbunătățirea eficienței energetice:
    • Utilizarea echipamentelor eficiente energetic: Iluminat LED, sisteme eficiente de încălzire și răcire.
    • Izolarea clădirilor: Îmbunătățirea eficienței energetice, reducând costurile de încălzire și răcire.
  2. Utilizarea energiei regenerabile:
    • Instalarea panourilor solare: Producerea energiei proprii din surse regenerabile.
    • Cumpărarea de energie verde: Achiziționarea energiei de la furnizori care utilizează surse regenerabile.
  3. Gestionarea deșeurilor și reciclarea:
    • Introducerea colectării selective a deșeurilor: Încurajarea reciclării și compostării.
    • Măsuri de reducere a deșeurilor: Utilizarea mai redusă a ambalajelor și preferarea materialelor reutilizabile.
  4. Achiziții sustenabile:
    • Alegerea furnizorilor locali: Reducerea distanțelor de transport și a emisiilor aferente.
    • Utilizarea materialelor durabile: Achiziționarea produselor realizate într-un mod ecologic.
  5. Solutii de transport și deplasare:
    • Preferarea întâlnirilor virtuale: Reducerea emisiilor asociate cu călătoriile.
    • Încurajarea transportului public și ciclismului: Oferirea de stimulente angajaților pentru utilizarea mijloacelor de transport ecologice.
  6. Compensarea emisiilor de carbon:
    • Susținerea proiectelor de compensare: Investiții în proiecte de împădurire sau energie regenerabilă care contracarează emisiile.

Pași pentru persoane fizice către neutralitatea carbonului

  1. Eficiența energetică în gospodărie:
    • Utilizarea becurilor LED: Reducerea consumului de energie.
    • Cumpărarea de aparate eficiente energetic: Utilizarea dispozitivelor mai eficiente reduce emisiile gospodăriei.
  2. Surse de energie regenerabilă:
    • Instalarea panourilor solare: Producerea propriei energii din surse regenerabile.
    • Alegerea energiei verzi: Alegerea unui furnizor de energie care utilizează surse regenerabile.
  3. Transport sustenabil:
    • Transport public, ciclism, mers pe jos: Reducerea utilizării autoturismelor și a emisiilor aferente.
    • Utilizarea vehiculelor electrice: Emisii mai mici în timpul condusului.
  4. Gestionarea deșeurilor și reciclarea:
    • Colectarea selectivă a deșeurilor: Încurajarea reciclării și compostării acasă.
    • Reducerea deșeurilor: Utilizarea mai puțin frecventă a produselor de unică folosință, alegerea ambalajelor reutilizabile.
  5. Cumpărături conștiente:
    • Alegerea produselor sustenabile: Achiziționarea produselor realizate într-un mod ecologic.
    • Cumpărarea produselor locale: Reducerea emisiilor generate de transport.
  6. Compensarea emisiilor de carbon:
    • Utilizarea serviciilor de compensare: Susținerea programelor care compensează emisiile individuale, cum ar fi proiectele de împădurire sau dezvoltarea energiei regenerabile.

Provocări și soluții

  • Constrângeri financiare: Costurile inițiale pentru echipamente eficiente energetic și surse de energie regenerabilă pot fi ridicate. O soluție ar putea fi utilizarea sprijinului financiar, stimulentelor guvernamentale și creditelor avantajoase.
  • Lipsa de conștientizare: Oamenii și întreprinderile mici nu sunt întotdeauna conștienți de opțiunile lor de sustenabilitate. O soluție ar putea fi informarea și educația extinsă, precum și împărtășirea bunelor practici.
  • Obstacole tehnologice: În unele zone, accesul la surse de energie regenerabilă sau utilizarea tehnologiilor eficiente energetic este limitat. Soluția ar putea fi sprijinirea inovației și dezvoltarea tehnologică.

Cu pași mici și decizii conștiente, persoanele fizice și întreprinderile mici pot aduce o contribuție semnificativă la atingerea neutralității carbonului, având un impact pozitiv în lupta globală împotriva schimbărilor climatice.

Care sunt factorii care trebuie luați în considerare pentru evaluarea eficienței compensării emisiilor de carbon?

Pentru a evalua eficiența compensării emisiilor de carbon, este esențial să se țină cont de mai mulți factori care asigură contribuția reală a proiectelor la reducerea emisiilor și la combaterea încălzirii globale. Iată cei mai importanți factori:
Credibilitate și Certificări

  • Certificare și Validare: Proiectele de compensare trebuie să fie certificate de standarde recunoscute internațional, precum Gold Standard, Verified Carbon Standard (VCS) sau Climate Action Reserve (CAR).
  • Verificare Independentă: Proiectele trebuie să fie auditate de organizații independente pentru a asigura transparența și credibilitatea.

Adiționalitate (Additionality)

  • Adiționalitate: Proiectul este considerat eficient doar dacă reducerea emisiilor nu s-ar fi realizat în lipsa acestuia.

Durabilitate Temporală (Permanență)

  • Permanență: Este crucial ca reducerea sau captarea emisiilor de carbon să fie menținută pe termen lung, cum ar fi protejarea pădurilor plantate pentru a evita defrișarea acestora.

Măsurători și Monitorizare

  • Măsurători Precise: Eficiența proiectelor trebuie să fie evaluată prin metode de monitorizare riguroase și precise.
  • Raportare Transparentă: Proiectele trebuie să comunice deschis rezultatele și să asigure trasabilitatea datelor.

Evitarea Dublei Contabilizări (Double Counting)

  • Prevenirea Dublei Contabilizări: Este esențial să se evite raportarea aceleiași reduceri de emisii în mai multe proiecte sau organizații.

Impacturi Sociale și de Mediu

  • Impact Social: Proiectele ar trebui să sprijine comunitățile locale, creând locuri de muncă sau susținând dezvoltarea economică locală.
  • Impact Ecologic: Proiectele trebuie să genereze beneficii de mediu și să evite daunele colaterale asupra ecosistemelor.

Eficiență Economică

  • Eficiență Costuri-Beneficii: Reducerea emisiilor trebuie să fie proporțională cu costurile proiectului.

Conformitate cu Legislația Locală

  • Respectarea Reglementărilor: Proiectele trebuie să respecte legislația locală și să colaboreze cu autoritățile competente.

Transparență și Comunicare

  • Transparență: Proiectele trebuie să comunice deschis toate informațiile relevante către public și susținători.
  • Comunicare: Rezultatele și impactul proiectului trebuie să fie raportate periodic către participanți și susținători.

Colaborare cu Comunitatea și Parteneriate

  • Colaborare Comunitară: Proiectele ar trebui să lucreze împreună cu comunitățile locale pentru a asigura rezultate sustenabile și pe termen lung.

Luarea în considerare a acestor factori asigură că proiectele de compensare a carbonului generează un impact real și durabil în reducerea emisiilor și combaterea schimbărilor climatice.

Ce pași pot face companiile pentru a atinge neutralitatea reală a carbonului, evitând capcana “spălării verzi”?

Pentru a atinge neutralitatea reală a carbonului, companiile trebuie să dezvolte strategii cuprinzătoare și transparente care să depășească “spălarea verde” (greenwashing) și să genereze rezultate reale și măsurabile. Iată câțiva pași cheie:
Măsurarea și monitorizarea emisiilor

  • Stabilirea valorii de referință: Primul pas constă în măsurarea precisă a emisiilor totale de dioxid de carbon ale companiei (emisiile Scope 1, 2 și 3).
  • Colectarea datelor și raportarea: Utilizați standarde recunoscute internațional (de exemplu, GHG Protocol) pentru colectarea datelor și raportare.

2. Stabilirea obiectivelor

  • Stabilirea unor obiective ambițioase: Definiți obiective pe termen scurt, mediu și lung pentru reducerea emisiilor. Aceste obiective trebuie să fie aliniate cu obiectivele Acordului de la Paris.
  • Obiective bazate pe știință: Stabilirea obiectivelor validate de Science Based Targets initiative (SBTi) asigură că obiectivele companiei respectă cele mai recente recomandări științifice.

3. Implementarea măsurilor de eficiență energetică

  • Îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor și facilităților: Incluzând izolarea termică, modernizarea iluminatului și utilizarea echipamentelor eficiente din punct de vedere energetic.
  • Optimizarea proceselor de producție: Aplicarea tehnologiilor și procedurilor mai eficiente pentru reducerea consumului de energie.

4. Utilizarea energiei regenerabile

  • Instalarea de surse proprii de energie regenerabilă: Panouri solare, turbine eoliene sau alte surse de energie regenerabilă.
  • Achiziționarea de energie verde: Achiziționarea energiei de la furnizori care utilizează surse regenerabile.

5. Reducerea emisiilor în lanțul de aprovizionare

  • Colaborarea cu furnizorii: Lucrați împreună cu furnizorii pentru a reduce emisiile lor.
  • Practici de aprovizionare durabilă: Alegeți materii prime și produse sustenabile, cu un impact mai mic asupra mediului.

6. Compensarea și captarea carbonului

  • Sprijinirea proiectelor de compensare: Investiți în proiecte de compensare a emisiilor de carbon certificate, cum ar fi împădurirea, proiectele de energie regenerabilă sau tehnologiile de captare a carbonului.
  • Captare directă din atmosferă: Utilizarea tehnologiilor care extrag direct dioxidul de carbon din aer.

7. Transparență și comunicare

  • Rapoarte publice: Raportați periodic progresul în reducerea emisiilor și pașii făcuți spre neutralitatea carbonului.
  • Audituri independente: Solicitați organizațiilor independente să certifice și să auditeze rezultatele.

8. Conștientizare și instruire

  • Educația angajaților: Oferiți instruire angajaților cu privire la sustenabilitate și atingerea neutralității carbonului.
  • Campanii de conștientizare: Lansați campanii care promovează practicile sustenabile atât în rândul angajaților, cât și al comunității.

9. Inovație și cercetare-dezvoltare

  • Dezvoltarea de produse sustenabile: Dezvoltați produse și servicii noi, mai sustenabile.
  • Investiții în cercetare și dezvoltare: Investește în cercetarea și dezvoltarea tehnologiilor și soluțiilor sustenabile.

10. Colaborare comunitară și parteneriate

  • Susținerea proiectelor comunitare: Participați și sprijiniți proiecte de sustenabilitate bazate pe comunitate.
  • Colaborare cu parteneri: Lucrați cu alte companii, autorități guvernamentale și ONG-uri pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate.

Pentru a atinge neutralitatea reală a carbonului, companiile trebuie să adopte o abordare cuprinzătoare, axată atât pe reducerea, cât și pe compensarea emisiilor. Transparența, colaborarea și angajamentul pentru îmbunătățirea continuă sunt esențiale pentru evitarea capcanei “spălării verzi” și pentru obținerea unor rezultate credibile.

Ce tendințe și inovații viitoare vezi în domeniul neutralității carbonului și cum ar putea acestea schimba situația actuală?

În domeniul neutralității carbonului, există numeroase tendințe și inovații viitoare care ar putea avea un impact semnificativ asupra protecției mediului și sustenabilității. Iată câteva direcții și tehnologii cheie care se preconizează că vor modela viitorul:
Hidrogen verde
Hidrogenul verde, produs folosind surse de energie regenerabilă (cum ar fi energia eoliană sau solară), reprezintă o alternativă promițătoare la combustibilii fosili. Utilizarea acestuia în procesele industriale, transport și producția de energie ar putea reduce semnificativ emisiile de dioxid de carbon.

Captarea și stocarea dioxidului de carbon (CCS)
Tehnologiile de captare și stocare a dioxidului de carbon (CCS) sunt în continuă dezvoltare. Metodele și materialele noi, cum ar fi bio-CCS, permit stocarea pe termen lung a dioxidului de carbon și reducerea emisiilor industriale. Integrarea CCS în sistemele industriale și energetice este esențială pentru atingerea neutralității carbonului.

Materiale neutre în carbon și tehnici de construcție
Materialele de construcție sustenabile, cum ar fi cele biodegradabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, alături de tehnicile eficiente energetic, precum casele pasive și clădirile inteligente, pot reduce amprenta de mediu a construcțiilor și întreținerii acestora.

Dezvoltarea surselor de energie curată
Progresele și scăderea costurilor surselor de energie regenerabilă, precum energia solară, eoliană și geotermală, pot facilita înlocuirea combustibililor fosili. Tehnologiile noi, cum ar fi turbinele eoliene plutitoare și panourile solare de înaltă tehnologie, oferă oportunități suplimentare în producția de energie.

Tehnologii digitale și inteligență artificială
Tehnologiile digitale, precum IoT (Internetul Lucrurilor) și inteligența artificială, permit monitorizarea mai precisă a consumului de energie, gestionarea mai eficientă a resurselor energetice și întreținerea predictivă. Aceste tehnologii pot contribui la reducerea emisiilor și la atingerea obiectivelor de sustenabilitate.

Agricultură sustenabilă și producție alimentară
În agricultură și producția alimentară, noi tehnologii precum agricultura de precizie, alimentele pe bază de plante și carnea produsă în laborator pot contribui la reducerea emisiilor de dioxid de carbon și la creșterea sustenabilității.

Mobilitate verde și vehicule electrice
Vehiculele electrice și ecologizarea sistemelor de transport pot reduce în continuare emisiile de dioxid de carbon. Noile tehnologii pentru baterii și dezvoltarea infrastructurii de transport contribuie la atingerea neutralității carbonului.

Depozitarea energiei în rețea (TES)
Sistemele de stocare a energiei, cum ar fi bateriile și rezervoarele cu pompare, permit utilizarea mai eficientă a surselor de energie regenerabilă și pot ajuta la stabilizarea aprovizionării cu energie.

Mecanisme financiare pentru reducerea emisiilor de carbon
Cotele de emisii de carbon, taxele pe dioxid de carbon și alte stimulente financiare pot încuraja companiile și indivizii să reducă emisiile și să adopte practici sustenabile.

Aceste inovații și tendințe pot avea un impact semnificativ asupra atingerii neutralității carbonului și pot facilita realizarea obiectivelor globale de mediu. Dezvoltarea tehnologică viitoare și alinierea cu eforturile de sustenabilitate sunt esențiale pentru a combate schimbările climatice și a reduce emisiile de dioxid de carbon.

Există reglementări și acorduri internaționale care promovează neutralitatea carbonului?

Da, există numeroase reglementări și acorduri internaționale care urmăresc promovarea neutralității carbonului și reducerea emisiilor globale de gaze cu efect de seră (GES). Aceste acorduri și reglementări se concentrează nu doar pe dioxidul de carbon, ci și pe alte gaze cu efect de seră. Iată câteva dintre cele mai importante reglementări și acorduri internaționale:
Acordul de la Paris

  • Data: 2015
  • Obiectiv: Limitarea încălzirii globale la sub 2 °C și, ideal, la 1,5 °C pentru a atenua impactul schimbărilor climatice. Fiecare țară stabilește obiective naționale (NDC-uri) pentru reducerea emisiilor.
  • Importanță: Acordul de la Paris este primul acord global ratificat de aproape toate țările, având obiective ambițioase pentru atingerea neutralității carbonului.

Protocolul de la Kyoto

  • Data: 1997
  • Obiectiv: Stabilirea unor ținte obligatorii de reducere a emisiilor pentru țările industrializate în perioada 2008-2012. Protocolul a introdus mecanisme precum comerțul cu emisii și implementarea comună.
  • Importanță: A fost primul acord internațional major pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Sistemul UE de Comercializare a Certificatelor de Emisii (EU ETS)

  • Data: 2005
  • Obiectiv: Crearea unui sistem de comercializare a certificatelor de emisii pentru reducerea emisiilor de CO2. Stabilirea unor limite obligatorii pentru sectoarele industriale și energetice.
  • Importanță: EU ETS este unul dintre cele mai mari și mai avansate sisteme de comercializare a emisiilor, contribuind semnificativ la reducerea emisiilor în UE.

Convenția-cadru a ONU privind Schimbările Climatice (UNFCCC)

  • Data: 1992
  • Obiectiv: Stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă pentru a preveni interferențele periculoase în sistemul climatic. UNFCCC sprijină cooperarea internațională privind schimbările climatice.
  • Importanță: Este baza politicilor globale privind schimbările climatice și Acordul de la Paris.

Protocolul de la Londra privind Stocarea CO2 pe Fundul Oceanic

  • Data: 1996 (modificările pentru stocarea CO2 au intrat în vigoare în 2006)
  • Obiectiv: Reglementarea eliberării CO2 în oceane și autorizarea stocării acestuia pe fundul oceanic.
  • Importanță: Protocolul are un rol esențial în reglementarea captării și stocării CO2.

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU (SDGs)

  • Data: 2015
  • Obiectiv: Promovarea dezvoltării durabile și abordarea schimbărilor climatice prin obiective precum Obiectivul 13, privind acțiunile climatice.
  • Importanță: SDGs includ strategii care sprijină neutralitatea carbonului și dezvoltarea sustenabilă la nivel global.

Reguli și Orientări Derivate din UNFCCC și Acordul de la Paris

  • Obiectiv: Dezvoltarea de ghiduri și reguli tehnice și politice pentru armonizarea acțiunilor naționale și internaționale de reducere a emisiilor.

Aceste reglementări și acorduri vizează abordarea schimbărilor climatice și promovarea neutralității carbonului, însă succesul lor depinde de cooperarea internațională și de integrarea măsurilor la nivel local.

Cum influențează piața de carbon eforturile de neutralitate climatică?

Piața de carbon, în special prin sistemele de comercializare a emisiilor (ETS) și taxele pe carbon, are un impact semnificativ asupra eforturilor de atingere a neutralității climatice. Aceste piețe și mecanisme reprezintă instrumente economice care vizează reducerea emisiilor de carbon și promovarea dezvoltării durabile. Iată câteva modalități prin care piața de carbon influențează obiectivele de neutralitate climatică:

1. Stimulente economice pentru reducerea emisiilor

  • Sisteme de comercializare a emisiilor (ETS): ETS, precum Sistemul de Comercializare a Emisiilor din Uniunea Europeană, creează o piață pentru tranzacționarea cotelor de emisii de carbon. Companiile care reduc eficient emisiile pot vinde mai multe cote, în timp ce cele care nu își ating obiectivele de reducere trebuie să cumpere mai multe. Acest lucru oferă stimulente financiare pentru reducerea emisiilor.
  • Taxele pe carbon: Taxele pe carbon impun un cost direct asupra cantității de dioxid de carbon emis. Această taxă poate stimula companiile și consumatorii să reducă activitățile intensive în emisii de carbon și să adopte tehnologii mai curate.

2. Semnale de piață și inovare

  • Semnale de preț: Prețurile generate de ETS și taxele pe carbon semnalează costurile emisiilor de carbon. Aceste prețuri influențează deciziile de afaceri, cum ar fi investițiile și metodele de producție. Creșterea prețurilor poate stimula inovația în tehnologii mai curate și utilizarea mai eficientă a energiei.
  • Dezvoltare tehnologică: Costurile mai ridicate ale emisiilor și prețurile crescute pot încuraja companiile și cercetătorii să dezvolte noi tehnologii cu emisii reduse de carbon. Acest lucru poate accelera adoptarea tehnologiilor sustenabile și reduce emisiile industriale.

3. Obiective și angajamente de reducere a emisiilor

  • Stabilirea obiectivelor: În cadrul ETS și al taxelor pe carbon, guvernele și organizațiile internaționale stabilesc adesea obiective specifice de reducere a emisiilor. Aceste obiective pot fi obligatorii, iar companiile și țările trebuie să le respecte pentru a atinge neutralitatea climatică.
  • Sisteme de recompense și penalități: Participarea la piețele de carbon implică adesea sisteme de recompense și penalități care contribuie la reducerea emisiilor. Penalizările pentru emisiile excesive și tranzacționarea cotelor avantajoase pot sprijini eforturile de reducere a carbonului.

4. Cooperare internațională și competitivitate

  • Piețe globale: Piețele de carbon nu funcționează doar la nivel local sau național, ci și la nivel internațional. Prin sistemele globale de comercializare a emisiilor și taxele pe carbon, se pot crea competiție și cooperare între țări, sprijinind atingerea obiectivelor globale de neutralitate climatică.
  • Reglementări internaționale: Reglementările și acordurile internaționale, precum Acordul de la Paris, încurajează țările să își dezvolte propriile piețe și politici de emisii, promovând eforturile globale de reducere a emisiilor de carbon.

5. Volatilitatea pieței și riscuri

  • Fluctuațiile prețurilor: Prețurile piețelor de carbon pot fluctua, ceea ce poate afecta planificarea pe termen lung și investițiile. Volatilitatea prețurilor reprezintă un risc pentru companii și poate influența deciziile lor și strategiile de reducere a emisiilor.
  • Impacturi politice și economice: Reglementările piețelor de carbon și schimbările în deciziile politice pot afecta funcționarea piețelor și realizarea obiectivelor de emisii.

Per total, piețele de carbon joacă un rol-cheie în promovarea eforturilor de neutralitate climatică. Prin oferirea de stimulente economice și semnale pentru reducerea emisiilor și prin sprijinirea dezvoltării tehnologiilor mai curate, acestea contribuie la lupta globală împotriva schimbărilor climatice.

Ce provocări trebuie să înfrunte regiunile care depind puternic economic de combustibili fosili pentru a atinge neutralitatea carbon?

Regiunile care depind puternic economic de combustibili fosili se confruntă cu numeroase provocări în atingerea neutralității carbon. Aceste provocări pot apărea în diverse domenii și necesită abordări complexe. Mai jos sunt enumerate câteva dintre principalele provocări și modalitățile posibile de gestionare a acestora:

1. Transformare Economică și Locuri de Muncă

  • Provocare: Industria bazată pe extracția și procesarea combustibililor fosili, cum ar fi mineritul de cărbune și industria petrolieră, oferă un număr semnificativ de locuri de muncă. Disparitia acestor locuri de muncă poate provoca probleme economice și sociale.
  • Soluție Posibilă: Strategii de tranziție, cum ar fi programe de creare a locurilor de muncă și reconversia către noi industrii, cum ar fi sectorul energiei regenerabile. Sprijinul guvernamental și introducerea de politici stimulative pot ajuta la transformarea economică.

2. Infrastructură și Dezvoltare Tehnologică

  • Provocare: Infrastructura legată de combustibilii fosili (de exemplu, mine, rafinării, conducte) necesită investiții semnificative. Modernizarea și diversificarea infrastructurii, precum și introducerea de noi tehnologii, pot fi costisitoare.
  • Soluție Posibilă: Modernizarea și diversificarea infrastructurii. Dezvoltarea de noi surse de energie și tehnologii durabile, cum ar fi sistemele de energie eoliană și solară. Stimularea investițiilor guvernamentale și private.

3. Obstacole Politice și de Reglementare

  • Provocare: Industria combustibililor fosili are adesea un lobby politic puternic, care poate împiedica schimbările de reglementare. Obstacolele politice și juridice pot încetini implementarea măsurilor de neutralitate carbon.
  • Soluție Posibilă: Construirea unui sprijin politic și social larg pentru obiectivele de neutralitate carbon. Promovarea unor cadre de reglementare puternice și cooperarea internațională pentru a sprijini tranziția durabilă.

4. Povara Financiară

  • Provocare: Tranziția de la combustibilii fosili poate implica costuri inițiale semnificative, care pot reprezenta o povară pentru economie. Asigurarea surselor de finanțare poate fi o provocare.
  • Soluție Posibilă: Instrumente de finanțare verde și programe de sprijin, cum ar fi instituțiile financiare internaționale și obligațiunile verzi. Subvenții și stimulente pentru investiții durabile.

5. Impact Social și Cultural

  • Provocare: Comunitățile care depind de extracția combustibililor fosili au adesea legături sociale și culturale strânse cu industria. Tranziția poate provoca tensiuni sociale.
  • Soluție Posibilă: Promovarea participării și dialogului comunitar în procesul de tranziție. Sprijinirea comunităților locale și oferirea de programe de dezvoltare pentru a profita de noile oportunități economice.

6. Formare și Educație

  • Provocare: Cunoștințele și formarea necesare pentru introducerea de noi industrii și tehnologii sunt adesea lipsite în regiunile dependente de combustibili fosili.
  • Soluție Posibilă: Inițierea de programe de educație și formare care să pregătească lucrătorii locali în domeniul surselor de energie regenerabilă și tehnologiilor durabile. Parteneriate cu instituții de învățământ și actori industriali.

7. Competitivitate și Impact de Piață

  • Provocare: Costurile tranziției și scăderea cererii de combustibili fosili pot afecta competitivitatea regională și creșterea economică.
  • Soluție Posibilă: Introducerea de sisteme de sprijin și stimulente care să promoveze inovația și diversificarea economică pentru a menține competitivitatea.

8. Securitatea Aprovizionării cu Energie

  • Provocare: Asigurarea aprovizionării cu energie în perioada de tranziție poate fi problematică, în special în regiunile unde combustibilii fosili domină.
  • Soluție Posibilă: Diversificarea surselor de energie și creșterea eficienței energetice. Integrarea surselor de energie regenerabilă și a sistemelor de stocare a energiei pentru a îmbunătăți securitatea aprovizionării.

Reducerea dependenței de combustibili fosili și atingerea neutralității carbon este un proces complex care necesită planificare atentă, voință politică și cooperare între diferite sectoare. Pentru o tranziție reușită, este esențială planificarea strategică pe termen lung și elaborarea mecanismelor de sprijin adecvate.

Cum poate fi îmbunătățită transparența și credibilitatea proiectelor de neutralitate carbon?

Îmbunătățirea transparenței și credibilității proiectelor de neutralitate carbon este esențială pentru atingerea obiectivelor de durabilitate și câștigarea încrederii publicului. Mai jos sunt prezentate câteva metode cheie care pot contribui la creșterea transparenței și credibilității proiectelor de neutralitate carbon:

1. Utilizarea Metodologiilor și Standardelor de Emisii

  • Standardele Internaționale: Folosește standarde internaționale recunoscute, cum ar fi Verified Carbon Standard (VCS), Gold Standard sau American Carbon Registry (ACR), care asigură verificarea și urmărirea proiectelor.
  • Calcule Standardizate de Emisii: Aplică metode uniforme și transparente pentru calculul și urmărirea emisiilor de dioxid de carbon, verificate de terți independenți.

2. Verificare și Audit Independent

  • Verificatori Externi: Realizează audituri ale proiectelor de către terți acreditați independenți pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea rezultatelor de reducere a emisiilor.
  • Audituri Regulate: Planifică audituri și verificări regulate pentru a monitoriza performanța și conformitatea proiectului.

3. Rapoarte și Informații Publice

  • Rapoarte Transparente: Elaborează și publică rapoarte detaliate despre progresul, rezultatele și costurile proiectelor. Aceste rapoarte trebuie să fie ușor accesibile și înțelese.
  • Abordare Centrată pe Date: Asigură accesul la datele proiectului, cum ar fi datele de reducere a emisiilor și rezultatele verificărilor, permițând urmărirea performanței proiectului de către părți interesate externe.

4. Platforme Deschise și Instrumente Tehnologice

  • Tehnologia Blockchain: Folosește tehnologia blockchain pentru urmărirea creditelor de carbon, asigurând imutabilitatea și transparența datelor.
  • Registre Digitale: Utilizează registre digitale și baze de date care permit monitorizarea în timp real a performanței proiectului și accesul facil la date.

5. Informarea și Implicarea Părților Interesate

  • Implicarea Părților Interesate: Implică diverse părți interesate, cum ar fi grupurile comunitare și localnicii, în planificarea și implementarea proiectului pentru a asigura acceptarea și relevanța acestuia.
  • Comunicare Consistență: Menține o comunicare deschisă și constantă despre starea, rezultatele și provocările proiectului pentru a crește încrederea în proiect.

6. Educație și Conștientizare

  • Programe Educaționale: Lansează programe educaționale despre funcționarea și impactul proiectelor de neutralitate carbon pentru a crește înțelegerea și angajamentul publicului.
  • Campanii de Conștientizare: Derulează campanii de conștientizare care să evidențieze beneficiile și impactul proiectului și să încurajeze participarea publicului.

7. Cadre Regulatorii și Politice

  • Cadre Regulatorii: Dezvoltă cadre clare și consistente care să impună cerințe de transparență și credibilitate pentru proiectele de neutralitate carbon.
  • Spijin Politic: Caută sprijin politic și orientări care să faciliteze implementarea reglementată și transparentă a proiectelor de neutralitate carbon.

8. Spijin Financiar și Mecanisme de Incentivare

  • Sisteme de Sprijin: Creează sisteme de sprijin care să promoveze implementarea proiectelor de neutralitate carbon credibile și transparente.
  • Premii și Stimulente: Oferă premii financiare și stimulente pentru cei care respectă regulile și dovedesc credibilitatea proiectelor lor.

Aceste măsuri pot contribui la creșterea transparenței și credibilității proiectelor de neutralitate carbon, ajutând la atingerea obiectivelor globale de protecție a climei și la succesul eforturilor de durabilitate.

Cum pot fi integrate obiectivele de neutralitate carbon în strategiile și operațiunile corporatiste?

Integrarea obiectivelor de neutralitate carbon în strategiile și operațiunile corporatiste este o sarcină complexă, dar esențială pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate și afaceri. Pașii și recomandările de mai jos pot ajuta la integrarea cu succes a obiectivelor de neutralitate carbon în strategia și operațiunile zilnice ale companiei:
1. Angajamentul și Stabilirea Obiectivelor de către Conducere

  • Angajamentul Conducerii: Integrarea obiectivelor de neutralitate carbon în strategia corporatistă necesită un angajament ferm din partea conducerii. Conducerea de top trebuie să comunice clar angajamentul față de neutralitatea carbon și să sprijine alocarea resurselor necesare.
  • Stabilirea Obiectivelor: Stabiliți obiective clare, măsurabile și realizabile pentru neutralitatea carbon, cum ar fi obiective anuale de reducere a emisiilor sau planuri pe termen lung pentru neutralitatea carbon.

2. Planificare Strategică și Politici

  • Integrare Strategică: Integrați obiectivele de neutralitate carbon în planificarea strategică corporatistă. Dezvoltați o strategie clară și integrată pentru întreaga organizație, care să conecteze obiectivele de sustenabilitate cu obiectivele de afaceri ale companiei.
  • Politici de Sustenabilitate: Dezvoltați o politică cuprinzătoare de sustenabilitate care să includă obiectivele de neutralitate carbon și măsurile aferente. Asigurați-vă că politica este aplicată la toate nivelurile și în toate domeniile.

3. Măsurarea și Gestionarea Emisiilor

  • Măsurarea Emisiilor: Efectuați o măsurare și monitorizare riguroasă a emisiilor de dioxid de carbon ale companiei. Identificați principalele surse de emisii și determinați profilul de emisii pentru fiecare domeniu.
  • Plan de Reducere a Emisiilor: Elaborați un plan detaliat de reducere a emisiilor care să includă măsuri pe termen scurt și lung, cum ar fi proiecte de eficiență energetică, utilizarea surselor de energie regenerabilă și practici de achiziție durabile.

4. Practici de Afaceri Durabile

  • Eficiență Energetică: Dezvoltați și implementați măsuri de eficiență energetică, cum ar fi utilizarea echipamentelor economice, renovări pentru economisirea energiei și optimizarea consumului de energie.
  • Energie Regenerabilă: Sporiți utilizarea surselor de energie regenerabilă (cum ar fi energia solară și eoliană) pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon.

5. Credite de Carbon și Compensări

  • Credite de Emisii: Utilizați credite de emisii de dioxid de carbon sau proiecte de compensare a carbonului care să permită compensarea emisiilor inevitabile prin alte proiecte de neutralitate carbon certificate.
  • Strategii de Compensare: Alegeți proiecte de compensare care respectă standardele internaționale și asigură un impact real în reducerea emisiilor.

6. Comunicare Internă și Externă

  • Comunicare Internă: Comunicați clar și regulat obiectivele și rezultatele de neutralitate carbon în cadrul companiei. Educați și instruiți angajații despre inițiativele de sustenabilitate și contribuția lor la acestea.
  • Comunicare Externă: Comunicați public obiectivele și rezultatele de neutralitate carbon ale companiei. Utilizați rapoarte de sustenabilitate, site-uri web și alte instrumente de comunicare pentru a informa părțile interesate externe.

7. Monitorizare și Raportare

  • Măsurarea Performanței: Măsurați și evaluați în mod regulat progresul față de obiectivele de neutralitate carbon. Utilizați indicatori și KPI-uri (indicatori cheie de performanță) pentru a urmări performanța.
  • Raportare: Elaborați rapoarte cuprinzătoare despre performanța emisiilor, măsurile implementate și rezultatele obținute. Asigurați-vă că rapoartele sunt precise și transparente.

8. Reprezentare Regulatorie și de Industrie

  • Cerințe Regulatorii: Urmăriți și îndepliniți cerințele și reglementările locale și internaționale privind neutralitatea carbon.
  • Reprezentare în Industrie: Participați la inițiative și procese de standardizare din industrie care promovează neutralitatea carbon și sustenabilitatea.

9. Inovație și Dezvoltare

  • Noi Tehnologii: Investiți în dezvoltarea de noi tehnologii durabile care să sprijine reducerea emisiilor și atingerea neutralității carbon.
  • Îmbunătățire Continuă: Mențineți o cultură de îmbunătățire continuă, care să permită companiei să se adapteze la noile provocări și oportunități în domeniul neutralității carbon.

Integrarea cu succes a obiectivelor de neutralitate carbon în strategiile și operațiunile corporatiste nu numai că servește la reducerea impactului asupra mediului, dar poate contribui și la sustenabilitatea și competitivitatea pe termen lung a companiei. Pașii de mai sus pot ajuta companiile să își atingă eficient și transparent obiectivele de neutralitate carbon.

Cum pot fi măsurate și verificate cu adevărat neutralitatea carbon și există organizații independente care să facă acest lucru?

Procesul de măsurare și verificare a neutralității carbon este complex și implică mai mulți pași care asigură că obiectivele de reducere a emisiilor sunt într-adevăr îndeplinite.
Măsurarea și Monitorizarea Emisiilor

Metode de Măsurare a Emisiilor:

  • Calculul Amprentei de Carbon: Companiile trebuie să își determine amprenta de carbon, care include emisiile directe și indirecte de dioxid de carbon. Emisiile directe provin din surse deținute de companie (de exemplu, echipamente industriale, vehicule), în timp ce emisiile indirecte sunt legate de purtătorii de energie asociați activităților companiei (de exemplu, energie electrică).
  • Metode de Calcul: Aplicând diverse metode de calcul recunoscute, cum ar fi directivele GHG Protocol (Greenhouse Gas Protocol), care ajută la identificarea surselor și cantităților de emisii.

Colectarea și Monitorizarea Datelor:

  • Monitorizare: Utilizând sisteme și software de monitorizare care permit urmărirea în timp real a emisiilor.
  • Colectarea Datelor: Este necesar să se colecteze toate datele relevante despre consumul de energie, fluxurile de materiale și alți factori care influențează emisiile.

2. Măsuri de Reducere a Emisiilor

  1. Implementarea Măsurilor:
  • Proiecte de Eficiență: Trebuie implementate proiecte de eficiență energetică, utilizarea surselor de energie regenerabilă și aplicarea practicilor durabile.
  • Dezvoltare Tehnologică: Este necesară integrarea de noi tehnologii și inovații care pot reduce emisiile.
  1. Compensarea Emisiilor:
  • Credite de Carbon: Trebuie achiziționate credite de emisii de dioxid de carbon, care provin din proiecte de neutralitate carbon certificate.
  • Proiecte de Compensare: Este necesar să se investească în proiecte de compensare a carbonului, cum ar fi proiecte de împădurire sau de energie regenerabilă.

3. Verificare și Certificare Independentă
Organizații de Verificare și Certificare:

  • OurOffset: OurOffset aplică cele mai stricte standarde, gestionate împreună cu iCC. Standardele sale servesc la certificarea la nivel înalt a sustenabilității și reducerii emisiilor. Sprijină puternic funcționarea pieței voluntare de carbon.
  • American Carbon Registry (ACR): ACR este un alt standard internațional recunoscut, care verifică și certifică proiectele de reducere a emisiilor.
  • Climate Action Reserve (CAR): CAR oferă sisteme de verificare și urmărire în Statele Unite și sprijină funcționarea piețelor de carbon.

Audit:

  • Audit Independent: Este necesar să se utilizeze audituri independente pentru a verifica îndeplinirea obiectivelor de neutralitate carbon. Auditurile pot fi efectuate de companii de audit acreditate, terțe.
  • Verificări Regulate: Planificați verificări și audituri regulate pentru a asigura conformitatea continuă a proiectului și credibilitatea rezultatelor.

4. Raportare și Documentare
Elaborarea Rapoartelor:

  • Transparență: Este necesar să se elaboreze rapoarte transparente despre performanța în reducerea emisiilor, inclusiv rezultatele obținute, măsurile implementate și costurile.
  • Rapoarte Publice: Publicați rapoarte regulate de sustenabilitate și de reducere a emisiilor, care să fie ușor accesibile pentru public și părțile interesate.

Documentare:

  • Gestionarea Datelor: Asigurați-vă că gestionați datele exacte și detaliate, care să includă calculele emisiilor, rapoartele de verificare și audit, precum și informații despre proiectele de compensare.

5. Îmbunătățire Continuă
Evaluarea Performanței:

  • Evaluare Critică: Evaluați în mod regulat performanța de neutralitate carbon și eficacitatea măsurilor aplicate.
  • Domenii de Îmbunătățire: Identificați oportunitățile de îmbunătățire și depuneți eforturi continue pentru îmbunătățirea obiectivelor de reducere a emisiilor.

Procesul de măsurare și verificare a neutralității carbon asigură că companiile și organizațiile își ating într-adevăr obiectivele stabilite și contribuie la eforturile globale de protecție a climei. Organizațiile independente și auditurile regulate sunt esențiale pentru asigurarea credibilității procesului.

Unde se pot vizualiza proiectele care se realizează?

OurOffset este o platformă relativ nouă, care înregistrează, gestionează și oferă credite de carbon și proiecte de compensare a dioxidului de carbon, fiind un actor important pe piața neutralității carbon.
OurOffset oferă propriul registru, care permite utilizatorilor și companiilor să acceseze informații despre proiectele de compensare a carbonului și să achiziționeze credite de carbon. Această platformă este deosebit de atractivă pentru întreprinderile mici și mijlocii care caută modalități de a-și compensa și urmări emisiile, dar este capabilă să deservească și marile corporații.

Platformele și registrele OurOffset pot fi găsite după cum urmează:

  • Site-ul OurOffset: OurOffset și VoluntaryRegistry
    • Descriere: Platformele prezintă diverse proiecte de compensare a dioxidului de carbon și oferă posibilitatea achiziționării de credite de carbon. Include informații detaliate despre proiecte, impactul lor și procesele de achiziție, precum și despre datele științifice care influențează prețul creditelor de carbon.

În viitor, pe măsură ce piața carbonului și platformele conexe se dezvoltă, este util să urmărim noii jucători și inițiative, deoarece acestea pot contribui și ele la atingerea obiectivelor de sustenabilitate.

Neutralitatea carbon nu permite companiilor să evite responsabilitatea ambientală reală?

Neutralitatea carbon și compensarea emisiilor de dioxid de carbon pot fi instrumente importante în responsabilitatea ambientală, dar acestea nu înlocuiesc măsurile reale și cuprinzătoare de sustenabilitate. Mai jos sunt prezentate modul în care neutralitatea carbon se integrează în strategiile de responsabilitate ambientală ale companiilor și riscurile și limitările cu care acestea trebuie să se confrunte.
Neutralitatea Carbon și Responsabilitatea Environmentală Reală

  1. Reducerea Emisiilor și Compensarea:
    • Reducerea Emisiilor: Scopul principal al neutralității carbon este reducerea emisiilor de dioxid de carbon, nu doar compensarea acestora. Companiile trebuie să reducă mai întâi emisiile prin măsuri precum creșterea eficienței energetice, utilizarea surselor de energie regenerabilă și aplicarea practicilor durabile.
    • Compensarea: Măsurile de compensare (cum ar fi achiziționarea de credite de carbon) sunt valabile doar dacă companiile au făcut deja pașii necesari pentru reducerea emisiilor. Compensarea nu trebuie să înlocuiască reducerea emisiilor, ci să o completeze.
  2. Riscuri și Limitări:
    • Greenwashing: Unele companii pot folosi eticheta de neutralitate carbon pentru a evita responsabilitatea ambientală reală. Dacă o companie se concentrează doar pe compensare fără a face eforturi semnificative pentru reducerea emisiilor, există riscul de greenwashing.
    • Calitatea Proiectelor de Compensare: Nu toate proiectele de compensare a carbonului sunt egale, și nu toate au același nivel de certificare sau impact real. Este important ca companiile să aleagă proiecte care respectă standarde stricte de calitate și certificare.
    • Impactul pe Termen Lung: Proiectele de compensare au de obicei un impact pe termen lung și nu oferă întotdeauna o soluție imediată pentru problemele de emisii. Reducerea imediată și semnificativă a emisiilor rămâne esențială.
  3. Strategie Cuprinzătoare de Sustenabilitate:
    • Abordare Holistică: Neutralitatea carbon ar trebui să fie doar o parte a unei strategii cuprinzătoare de sustenabilitate. Companiile trebuie să integreze sustenabilitatea în toate aspectele operațiunilor lor, inclusiv gestionarea resurselor, gestionarea deșeurilor și responsabilitatea socială.
    • Transparență și Raportare: Companiile trebuie să comunice în mod transparent despre emisiile lor, măsurile de reducere și proiectele de compensare. Raportarea publică poate ajuta la consolidarea credibilității și responsabilității companiilor.

Abordarea Corectă:

  • Reducerea Primară a Emisiilor: Companiile trebuie să se concentreze în primul rând pe reducerea emisiilor prin cele mai bune practici și inovații tehnologice.
  • Compensarea Secundară: Măsurile de compensare a carbonului completează reducerea emisiilor și permit companiilor să gestioneze emisiile care nu pot fi evitate complet.
  • Colaborare: Companiile trebuie să colaboreze cu alte organizații, grupuri din industrie și guverne pentru a atinge obiectivele de sustenabilitate.

În concluzie, neutralitatea carbon nu înlocuiește responsabilitatea ambientală reală, ci o completează. Companiile trebuie să adopte o strategie cuprinzătoare și integrată de sustenabilitate, în care neutralitatea carbon este doar un element important, dar nu exclusiv.

Utilizăm un set de criterii pentru a evalua schemele de compensare a emisiilor de dioxid de carbon, pentru a ne asigura că acestea oferă beneficiile pe care le pretind.

Nu există nicio reglementare, nicio supraveghere a compensațiilor de carbon, așa că acest set de criterii trebuie respectat cu strictețe.

Evaluarea sistemelor de compensare a emisiilor de carbon

Există patru principii de bază care trebuie respectate pentru ca despăgubirea să fie legală: trebuie să fie suplimentare, verificabilă, imediată și permanentă, dacă prin “calitate” se înțelege planuri care au beneficii suplimentare, cum ar fi îmbunătățirea sănătății, promovarea drepturilor omului și a planificării familiale, crearea de locuri de muncă sau sprijinirea comunităților dezavantajate din punct de vedere istoric.

Compensarea este deosebit de utilă atunci când este vorba de industrii care sunt deosebit de dificil de eliminat, cum ar fi producția de oțel sau ciment sau aviația. Cu toate acestea, este important ca cel puțin toate cele patru criterii de bază să fie îndeplinite, în caz contrar emisiile reale nu sunt cu adevărat compensate. De exemplu, plantarea de copaci astăzi, deși este adesea un lucru bun, ar dura zeci de ani pentru a compensa emisiile în atmosferă, unde acestea pot persista timp de secole – deci nu îndeplinește cerința “imediată”.

Iar protecția pădurilor existente, deși este de asemenea de dorit, este foarte dificil de demonstrat că reprezintă o înlocuire a pădurilor, deoarece necesită un contrafactual care aproape niciodată nu poate fi observat.

Există compensații care să îndeplinească toate criteriile și să aducă beneficii reale în abordarea schimbărilor climatice?

Da, dar acestea trebuie să fie evaluate cu atenție.

De exemplu, reabilitarea energetică profundă și instalarea de panouri solare pe locuințele cu venituri mici. Aceste măsuri pot contribui la rezolvarea așa-numitei probleme dintre proprietari și chiriași: dacă chiriașii plătesc, în general, facturile de utilități, proprietarii sunt puțin stimulați să plătească pentru îmbunătățiri ale eficienței, iar chiriașii nu dispun de capitalul necesar pentru a face ei înșiși aceste îmbunătățiri. Politicile care ar permite acest lucru sunt candidați destul de buni pentru compensații legitime, deoarece sunt suplimentare – gospodăriile cu venituri mici nu își pot permite să le facă fără subvenții, așa că nu se vor realiza fără un program. Este verificabil, deoarece avem facturile de utilități înainte și după. De asemenea, sunt “destul de imediate”, implementate de obicei în doar un an, și “destul de permanente“.

Un alt exemplu este un plan adoptat recent în Alaska, care permite navelor de croazieră să compenseze emisiile generate în timpul călătoriilor lor prin plata într-un fond care oferă subvenții cetățenilor din Alaska pentru a instala pompe de căldură în casele lor pentru a preveni emisiile provenite de la sistemele de încălzire cu lemne sau combustibili fosili. Este, de asemenea, un candidat destul de bun pentru îndeplinirea criteriilor.

Contactați echipa noastră de experți pentru mai multe informații.

 

Pentru a asigura credibilitatea neutralizării carbonului și pentru a evita acuzațiile de “greenwashing”, atât de des exprimate în zilele noastre, ar trebui să fie posibilă cunoașterea procesului de neutralizare a carbonului și a declarației sale, precum și a standardelor utilizate.

Există pași cheie care trebuie urmați pentru a demonstra neutralitatea carbonului. Ar trebui să se efectueze o evaluare a ciclului de viață (LCA) pentru produse, să se calculeze amprenta de carbon pentru companii, evenimente, călătorii, ceea ce implică o cartografiere detaliată a emisiilor în diferite etape ale ciclului de viață. Cartografierea ciclului de emisii oferă cunoștințe aprofundate, care pot fi utilizate pentru a identifica punctele potențiale de emisie.

Standarde și strategia de carbon - ISO 14068-1:2023 - OurOffsetStandarde și strategia de carbon - bsi. PAS 2060 - OurOffset1./ Pentru a demonstra neutralitatea în materie de carbon, OurOffset solicită respectarea standardului de gestionare a carbonului PAS2060, care stabilește un set comun de măsuri și cerințe, inclusiv din partea terților.

Standardul PAS2060

2./ Se aplică cea mai conservatoare abordare pentru determinarea unităților de credit de carbon (VCU) derivate din proiecte de schimbări climatice și se aplică standardele de calitate în conformitate cu criteriile internaționale.

Calitatea Carbonului de calitate Swallow Stenderd
Calitate Kinetic Greenpower Stenderd
Quality Sunenergy to Electricity Stenderd
Quality Greengas to Electricity Stenderd
Economie de energie de calitate Stenderd
Stocarea biomasei de calitate Stenderd
Calitate Schimbare tehnologică Stenderd
Planificarea familială de calitate Stenderd (HU, EN)
Quality Magma heat to Electricity Stenderd
Quality Creative Utilization Stenderd

 

Standardele enumerate sunt în conformitate cu principiile cerute de ICVCM.

3./ Alte standarde luate în considerare

Cod Titlu Conținut
GHG Protokol GHG Protocol establishes comprehensive global standardized frameworks to measure and manage greenhouse gas (GHG) emissions from private and public sector operations, value chains and mitigation actions. Un cadru cuprinzător și armonizat la nivel mondial pentru un protocol privind gazele cu efect de seră.
Website: GREENHOUSE HAS PROTOCOL
PAS 2060:2010-2011-2014 Specification for the demonstration of carbon neutrality Cerințe pentru a demonstra neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon
BS EN ISO 14064-1:2019 – TC Greenhouse gases – Specification with guidance at the organization level for quantification and reporting of greenhouse gas emissions and removals Gaze cu efect de seră – Specificații cu orientări la nivel de organizație pentru cuantificarea, monitorizarea și raportarea privind reducerea sau îmbunătățirea emisiilor și eliminărilor de gaze cu efect de seră
PAS 2050-2:2012 Assessment of life cycle greenhouse gas emissions – Supplementary requirements for the application of PAS 2050:2011 to seafood and other aquatic food products Evaluarea ciclului de viață al emisiilor de gaze cu efect de seră – Cerințe suplimentare pentru aplicarea PAS 2050:2011 la fructele de mare și alte produse alimentare acvatice
PAS 2050:2011 Specification for assessment of the life cycle greenhouse gas emissions of goods and services Cerințe pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de ciclul de viață al bunurilor și serviciilor
Net Zero Solution Pack This Solution Pack combines the essential standards, written and video guidance needed to get started on your organization’s journey to net zero – all in one place Acest pachet de soluții reunește standardele esențiale și îndrumările scrise și video de care aveți nevoie pentru ca organizația dvs. să pornească pe calea spre net zero – toate într-un singur loc.
BS 8609:2014 Natural gas. Calculation of carbon dioxide emission factors from composition Dependența factorilor de emisie de dioxid de carbon din gazele naturale în funcție de componente
BS ISO 27919-2:2021 Carbon dioxide capture – Evaluation procedure to assure and maintain stable performance of post-combustion CO2 capture plant integrated with a power plant Captarea dioxidului de carbon – Procedură de evaluare pentru asigurarea și menținerea unei performanțe stabile a unei instalații de captare a CO2 după combustie, integrată într-o centrală electrică
BS EN ISO 14064-1-2-3:2019 – TC Greenhouse gases – Specification with guidance for the verification and validation of greenhouse gas statements Gaze cu efect de seră – Regulament conținând orientări privind verificarea și validarea declarațiilor de gaze cu efect de seră
BS EN ISO 14064-3:2012 Greenhouse gases – Specification with guidance for the validation and verification of greenhouse gas assertions Gaze cu efect de seră – Specificații pentru orientările privind validarea și verificarea declarațiilor referitoare la gazele cu efect de seră
PD ISO/TR 14069:2013 Greenhouse gases. Quantification and reporting of greenhouse gas emissions for organizations. Guidance for the application of ISO 14064-1 Gazele cu efect de seră. Cuantificarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră către organizații. Orientări pentru aplicarea ISO 14064-1
BS ISO 27919-1:2018 Carbon dioxide capture – Performance evaluation methods for post-combustion CO2 capture integrated with a power plant Captarea carbonului – Metode de evaluare a performanțelor pentru captarea CO2 post-combustie integrată în centrala electrică
19/30387314 DC BS ISO 8178-1 AMD1. Reciprocating internal combustion engines. Exhaust emission measurement – Part 1. Test-bed measurement systems of gaseous and particulate emissions BS ISO 8178-1 AMD1 – Motoare cu ardere internă cu mișcare alternativă. Măsurarea emisiilor de gaze de eșapament – Partea 1. Sisteme de măsurare pe banc de încercare pentru emisiile de gaze și de particule
ASTM D3238 – 22a Standard Test Method for Calculation of Carbon Distribution and Structural Group Analysis of Petroleum Oils by the n-d-M Method Metodă standard de testare pentru calculul distribuției dioxidului de carbon și analiza grupelor structurale ale uleiurilor petroliere prin metoda n-d-M
BS EN ISO 14064-2:2019 – TC Greenhouse gases – Specification with guidance at the project level for quantification, monitoring and reporting of greenhouse gas emission reductions or removal enhancements Gaze cu efect de seră – Specificații cu orientări la nivel de proiect pentru cuantificarea, monitorizarea și raportarea reducerii sau îmbunătățirii emisiilor și eliminărilor de gaze cu efect de seră
12/30268842 DC PD IEC/TR 62725. Analysis of quantification methodologies for greenhouse gas emissions for electrical and electronic products and systems PD IEC/TR 62725 – Analiză a metodologiei de cuantificare a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la produse și sisteme electrice și electronice

Companiile ar trebui să înceapă prin a-și măsura amprenta de carbon odată ce au decis să atingă neutralitatea în materie de carbon, iar al doilea pilon al strategiei de sustenabilitate este reducerea emisiilor. Aceasta ar trebui să includă pregătirea și raportarea unui inventar de referință al gazelor cu efect de seră, identificarea opțiunilor de reducere și a obiectivelor cuantificate. Etapele de realizare a obiectivului ar trebui monitorizate în permanență. În timp ce toate măsurile de atenuare au fost puse în aplicare în măsura în care este fezabil, emisiile inevitabile de gaze cu efect de seră (GES) pot fi compensate prin investiții în proiecte de reducere a emisiilor, achiziționarea de credite de carbon.

Beneficiile sunt clare

Punerea în aplicare a acestui proces va aduce beneficii semnificative pe termen lung pentru întreprinderile în cauză. Măsurarea și analiza emisiilor legate de ciclul de viață, de lanțul valoric și de calculele privind amprenta de carbon vor identifica potențialele puncte critice și oportunitățile de optimizare a operațiunilor.

Analiza acestora poate duce la economii semnificative în ceea ce privește transportul, consumul de energie, producția și alte costuri directe sau indirecte.

În plus, se introduce din ce în ce mai des aplicarea principiului “poluatorul plătește”. Astfel, produsele și companiile neutre sau neutre din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon sunt în mod clar mai competitive decât cele care nu sunt sustenabile.

Aspectul prețului CO2 este important, deoarece oferă companiei un bun stimulent financiar pentru a-și reduce produsele și propriile emisii de la an la an.

Pe lângă costurile de producție, accentul pus pe companiile și produsele neutre din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon joacă, de asemenea, un rol din ce în ce mai important în vânzări. Potrivit consumatorilor chestionați în acest sens, între 60 și 80 la sută dintre ei sunt dispuși să plătească mai mult pentru produse sustenabile în comparație cu concurenții mai puțin sustenabili.

ESG (Environmental, Social, Governance) nu este un document concret, ci un cadru de referință pe baza căruia companiile își evaluează performanța în domeniul sustenabilității și responsabilității sociale. Prin urmare, nu există un standard sau un ghid ESG „descărcabil”, dar reglementările conexe, cum ar fi ESRS (European Sustainability Reporting Standards) sau CSRD, sunt disponibile din surse oficiale.

Documente și surse legate de ESG:

  • CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive):
    • Text oficial: EUR-Lex: Directiva 2022/2464
    • Această directivă este strâns legată de ESG și reglementează obligațiile de raportare de sustenabilitate ale companiilor prin introducerea standardelor ESRS.
  • ESRS (European Sustainability Reporting Standards):
    • Poate fi descărcat de pe site-ul oficial al EFRAG (European Financial Reporting Advisory Group): EFRAG – Documente ESRS
  • Ghiduri internaționale ESG:
    • Cadre de referință internaționale legate de ESG, cum ar fi:
      • GRI Standards (Global Reporting Initiative): gri.org
      • SASB Standards (Sustainability Accounting Standards Board): sasb.org
  • Bazele conceptuale ale ESG:
Expresii - OurOffset - Go Green Live Green Work Green
Betting_Terms_web

Termeni – Concepte

Gaze cu efect de seră

Amprenta de carbon ia în considerare toate cele șase gaze cu efect de seră (GES) definite în Protocolul de la Kyoto, și anume: dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), hexafluorura de sulf (SF6), hidrofluorocarburile (HFC) și perfluorocarburile (PFC).

Emprăștierea de carbon

Termen utilizat pentru a descrie totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) – directe și indirecte – ale unei persoane sau organizații. Evenimentele și chiar și produsele au o amprentă de carbon. Cel mai bine se exprimă în echivalent dioxid de carbon (CO2e).

Echivalent dioxid de carbon (CO2e).

Cantitatea de gaz cu efect de seră echivalentă cu o tonă de CO2 sau potențialul său de încălzire globală (GWP), care, în cazul CO2, este de unu, dar proporțional mai mare pentru alte gaze. Acest lucru înseamnă că efectul de seră specific fiecărui gaz este utilizat pentru a converti masa acestuia în masa de CO2, care este cel mai important pentru schimbările climatice, iar suma emisiilor convertite devine emisiile totale.

Primar, Echivalentul de dioxid de carbon (CO2e).

Cantitatea de gaz cu efect de seră echivalentă cu o tonă de dioxid de carbon sau potențialul său de încălzire globală (GWP). Unitatea prin care diferite gaze cu efect de seră pot fi comparate cu o unitate de CO2. La calcularea emisiilor de CO2e, emisiile unui anumit gaz sunt înmulțite cu potențialul său de încălzire globală (GWP) pe o perioadă de 100 de ani

Credit de carbon

Unitatea de emisie de pe piața voluntară a carbonului. Creditele voluntare de carbon, spre deosebire de cotele obligatorii de pe piață, sunt generate prin reducerea efectivă a emisiilor: prin proiecte calificate de energie regenerabilă care foloseau anterior combustibili fosili sau prin proiecte special concepute pentru a genera așa-numita energie curată, dar și conservarea pădurilor și reîmpădurirea, sau proiecte legate de stoparea exploziei demografice, precum și proiecte de agricultură regenerabilă sunt eligibile pentru credite în cazul în care îndeplinesc condițiile reale de neemisii nete de carbon sau de sechestrare.

O unitate de credit de emisii de carbon certifică faptul că 1 tonă de dioxid de carbon sau de alte gaze cu efect de seră echivalente nu a fost emisă sau sechestrată din atmosferă. Creditele de carbon sunt utilizate de obicei pentru a compensa emisiile din trecut, dar pot da dreptul cumpărătorului și la emisii viitoare.

Creditele de carbon nu sunt utilizate pentru a compensa emisiile care nu au fost emise sau care nu au fost îndeplinite de o anumită cantitate de gaze cu efect de seră sau de gaze cu efect de seră.
Creditul de carbon este valabil pentru anul sau anii achiziționați și poate fi utilizat o singură dată!

Carbon neutru

Termen general acceptat pentru a desemna situația în care ceva (cum ar fi o organizație sau un produs) are emisii nete zero. Organizația sau produsul este responsabil pentru o anumită cantitate de emisii de gaze cu efect de seră. Dacă neutralizează aceste emisii, poate atinge neutralitatea în ceea ce privește emisiile de carbon.

Compensarea emisiilor de carbon

Emitentul (persoană fizică sau juridică) încredințează neutralizarea emisiilor sale directe și/sau indirecte de CO2e părții care efectuează neutralizarea. Emițătorul alege cel mai potrivit proiect de neutralizare, plătește costul neutralizării, iar contractantul de neutralizare preia de acolo. Există mai multe tipuri de proiecte de neutralizare.
Cele mai tipice sunt:
– reîmpădurire
– prevenirea defrișărilor (proiecte de împăduriri permanente)
– investiții în energie regenerabilă (eoliană, solară, geotermală, biomasă)
– sprijin pentru investiții în vederea creșterii eficienței energetice
– adaptarea tehnologiei de ardere a centralelor electrice sau a fabricilor pentru a reduce emisiile de GES
asigurarea dreptului omului, a mijloacelor și a educației pentru planificare familială

Ce este retragerea de la pensie a compensărilor?

Atunci când se certifică compensațiile de carbon (compensarea amprentei de carbon), unitățile sunt creditate într-un cont oficial de registru de către intermediarii care oferă servicii de înregistrare, de exemplu APX, NYSE Blue, American Carbon Registry și CDC Climat sau OurOffset. După aceea, unitățile nu mai pot fi comercializate, registrul păstrează evidența proprietății diferitelor unități.

Pentru a fi compensate în mod eficient, unitățile trebuie să fie retrase în mod oficial sau, mai exact, retrase de la tranzacționare în sistemul de registre. Asta înseamnă că sunt scoase definitiv din uz, după care nu mai pot fi comercializate, fiind folosite doar și exclusiv pentru compensarea emisiilor unice, compensarea emisiilor de CO2e, adică compensarea, compensarea de carbon! Această politică există pentru a preveni tranzacțiile frauduloase în care aceeași unitate de compensare este vândută mai multor cumpărători.

Adaptare

Răspunsul și adaptarea la efectele naturale, sociale și economice inevitabile ale schimbărilor climatice și adaptarea la acestea într-un mod flexibil și planificat (adaptarea la schimbările climatice).

Economie cu emisii reduse de carbon

O economie care funcționează cu un nivel minim de emisii de gaze cu efect de seră și care realizează acest lucru prin înlocuirea combustibililor fosili, prin conservarea materialelor și a energiei și prin consolidarea rezervoarelor naturale de carbon.

Aplicabilitate

“Forța” răspunsurilor socio-economice locale la schimbările climatice (de exemplu, o formă de adaptare a agriculturii este irigarea, care depinde, printre altele, de rentabilitatea agricolă. Un alt exemplu este mobilitatea, care este un posibil răspuns la valurile de căldură din mediul urban). În cazul organismelor vii, potențialul de a atenua, de a se adapta sau, eventual, de a beneficia de efectele negative prin reglare a funcționării sistemului studiat.

Alergeni

Substanțe la care organismul devine sensibil, produce anticorpi sau manifestă simptome de hipersensibilitate (de exemplu, febra fânului, conjunctivită, astm).

Efectul antropogen

Un efect cauzat direct sau indirect de activitățile umane.

Decarbonizare

Reducerea intensității emisiilor de gaze cu efect de seră (emisii pe unitate de activitate). În cazul în care emisiile cresc mai puțin decât economia, vorbim de o decarbonizare slabă sau relativă. O reducere reală a emisiilor și o creștere economică care se produc simultan reprezintă o decarbonizare puternică sau absolută.

Decarbonizare

O regiune gazdă sau o destinație de călătorie. Un loc cu atracții turistice, facilități, servicii, care este vizitat de un turist sau de un
un grup de turiști sau o destinație turistică și care este comercializată de către oferta turistică.

Motorii climatului

NÉS consideră emisiile de GES ca fiind un factor determinant al schimbărilor climatice. În consecință, economia cu emisii ridicate de dioxid de carbon și sectoarele asociate acesteia (energie, sectorul rezidențial și sectorul public, industria, transporturile și utilizarea terenurilor) sunt considerate ca fiind principalii factori care influențează clima.

Vulnerabilitate climatică

Un indicator complex care combină impactul preconizat al schimbărilor climatice la scară spațială cu capacitatea de adaptare, care ia în considerare faptul că impactul rezultat din expuneri climatice diferite și din sensibilitatea regiunilor poate avea consecințe diferite în regiuni cu capacități de adaptare diferite.

Autosuficiență alimentară

Suveranitatea alimentară este dreptul popoarelor, regiunilor, statelor sau al uniunii acestora de a-și stabili propriile politici agricole și alimentare fără a face dumping pe piețele altor națiuni.

Stoc alimentar

Volumul total de lemn de deasupra solului, inclusiv scoarța și crengile, al arborilor vii care alcătuiesc arboretele.

Satul viu (ecovillaj, sat ecologic)

Un ecovillaj este o așezare la scară umană, cu toate caracteristicile unei așezări umane, în care activitățile umane pot fi integrate în lumea naturală fără daune, într-un mod care promovează o înflorire umană sănătoasă și care poate fi continuată cu succes la nesfârșit.

Sărăcia energetică

Incapacitatea de a permite aprovizionarea adecvată cu energie pentru gospodării.

Epidemiologie

Studiul distribuției afecțiunilor și fenomenelor legate de sănătate și a factorilor care influențează apariția acestora într-o anumită populație, cu scopul de a utiliza rezultatele pentru a aborda problemele legate de sănătate.

Erosis

O formă de degradare a solului. Implică distrugerea mecanică a materialului solului de către apă (eroziune hidrică) sau vânt (deflagrație). Mediul de transport transportă particulele de sol dintr-o zonă în alta.

ETS

Sistemul obligatoriu de comercializare a certificatelor de emisii al Uniunii Europene, care a intrat în funcțiune la începutul anului 2005, este primul sistem internațional din lume, bazat pe companii, de plafonare și comercializare simultană, cu cote pentru emisiile de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră.

Fenologie

Aceasta studiază etapele de dezvoltare a organismelor, cunoscute sub numele de fenofaze. La plante, cele mai frecvent observate fenofaze sunt, de exemplu, debutul înfloritului, înflorirea completă, debutul fructificării etc.

Utilizarea terenurilor

Oferă informații privind mărimea și compoziția terenurilor agricole pe tipuri de culturi; mărimea și compoziția producției în seră și în folie, utilizarea terenurilor arabile.

Formație geologică

Unitatea de bază a stratigrafiei rocilor. Ansamblu de roci format în condiții definite, care poate fi cartografiat, constând uneori din mai multe straturi de roci cu proprietăți similare din punct de vedere petrologic, al faciesului sau de altă natură.

Intermodalitate

Interconectarea diferitelor moduri de transport în cadrul unui lanț de deplasare (de exemplu, în cazul P+R, combinația dintre parcare și transportul public)

Invazie (invazivă).

Răspândirea rapidă a speciilor de plante și animale alogene într-o zonă, de obicei declanșată de schimbări persistente și extinse ale condițiilor de mediu.

Ecologie industrială sau simbioză industrială

O abordare a legăturii dintre diferite industrii care naturalizează ciclurile de materie și energie din ecosistemele naturale în procesele industriale. Aceasta transformă procesele de producție liniare, de la materia primă la produsul final, în bucle de feedback, prin care deșeurile dintr-un proces sunt reciclate în alt proces de producție.
de un alt proces.

Ecosistemul KFI

Activități de cercetare, dezvoltare și inovare – complementare între ele – care creează valoare adăugată ca un sistem coerent.

Conștientizarea climatului

Un mod de gândire sau un mecanism de luare a deciziilor și de planificare care ține cont de realitatea schimbărilor climatice, de riscurile preconizate și de impactul acestora asupra actorilor în pregătirea acțiunilor. Acțiunile efective sunt concepute de către individ, grup sau instituție pentru a minimiza impactul negativ preconizat al acestor riscuri asupra lor; și pentru a minimiza sau, dacă este posibil, pentru a încetini procesul schimbărilor climatice.

Comodalitate

Cooperarea activă între modurile de transport, utilizarea cât mai eficientă a diferitelor moduri de transport împreună pentru a obține un sistem de transport optim. De exemplu, RoLa (autostrada rulantă) este un mijloc de co-modalitate, prin transportul camioanelor pe calea ferată.

Mitigare

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și prevenirea și atenuarea efectelor schimbărilor climatice.

În continuare

O instalație, precum și biomasa însăși, care este capabilă să capteze din atmosferă un gaz cu efect de seră, o particulă de aerosol sau o substanță care provoacă formarea acesteia.

Procedura de planificare participativă (Comunitate).

Un element cheie al planificării comunitare participative este activarea și implicarea părților interesate și a comunităților locale în dezvoltarea unei viziuni și a unei strategii comune, într-un mod care să reflecte cu adevărat nevoile, dorințele și preocupările comunității.

Model climatic regional

Baza fizică este similară cu cea a modelului global, dar calculele sunt efectuate pe o suprafață mai mică (așa-numitul domeniu delimitat), ceea ce poate crește semnificativ rezoluția modelului (în prezent 10-25 km). În plus față de condițiile inițiale, modelul trebuie să primească condiții la limită pentru a lua în considerare procesele din afara intervalului.
Condițiile limită sunt cel mai adesea furnizate de modelele globale.

Capturarea și stocarea carbonului (CLT).

Un lanț de tehnologii dezvoltate pentru a capta, comprima, transporta și apoi injecta dioxidul de carbon în subteran, la locul potrivit, în urma emisiilor de la surse punctiforme de mare amploare (de exemplu, instalații industriale, centrale electrice).

Diferențiere spațială

Apariția variabilă din punct de vedere spațial a oricărei condiții sau caracteristici.

Efectul de seră

Încălzirea stratului inferior al atmosferei datorată radiației solare de unde scurte care traversează atmosfera fără o absorbție semnificativă și care este absorbită la suprafața Pământului. În același timp, radiațiile cu unde lungi (infraroșii) de la suprafață sunt absorbite într-o măsură mult mai mare de atmosferă, reținând astfel căldura.

Insula de căldură urbană

Acoperișurile artificiale absorb mai multă energie și, prin urmare, transferă mai multă energie către straturile de aer de deasupra lor decât zonele cu vegetație naturală. Municipiile cu mult pavaj artificial (asfalt, beton) atât pe orizontală, cât și pe verticală au temperaturi mai ridicate în comparație cu zonele înconjurătoare acoperite cu suprafețe naturale.

Em>În același timp, temperatura într-o municipalitate cu mult pavaj artificial (asfalt, beton) este mai ridicată decât în zonele înconjurătoare acoperite cu suprafețe naturale.

Vectori

Animale nevertebrate capabile să transmită agenți patogeni infecțioși între gazde vertebrate în domeniul sănătății mediului.

Costul social al schimbărilor climatice

Costul social al schimbărilor climatice se referă la impactul emisiilor de 1 tonă de CO₂ sau echivalentul acestuia în gaze cu efect de seră (tCO₂eq). Această valoare estimată exprimă daunele economice, de sănătate și de mediu la nivel global cauzate de o tonă de emisii, incluzând efectele asupra producției de alimente, infrastructurii, sănătății umane și ecosistemelor naturale. Costul Social al Carbonului (SCC) este un indicator calculat științific, utilizat de instituții precum guvernul SUA și Fondul Monetar Internațional (FMI) în deciziile privind politica climatică.

Costul social al schimbărilor climatice reprezintă daunele exprimate în bani cauzate de emisia unei tone de dioxid de carbon (CO₂) sau a unui echivalent de gaze cu efect de seră (tCO₂eq) asupra societății. Aceste daune includ:

  • Costuri de sănătate (ex. boli cauzate de valuri de căldură și poluarea aerului)
  • Pierderi economice (ex. scăderea recoltelor agricole, deteriorarea infrastructurii)
  • Degradarea ecologică (ex. pierderea biodiversității, incendii de pădure, creșterea nivelului mării)
  • Pierderi cauzate de fenomene meteorologice extreme

Costul social este exprimat de obicei în USD per tonă de CO₂eq, iar estimările științifice îl plasează acum la peste 1.300 USD/tCO₂eq. Acest lucru înseamnă că fiecare tonă de dioxid de carbon emis provoacă peste 1.300 de dolari în daune asupra economiei și societății globale.

Cu toate acestea, prețurile scăzute ale creditelor de carbon și sistemele de tranzacționare a cotelor de emisii ignoră adesea această valoare, ceea ce înseamnă că poluatorii nu plătesc costul real al emisiilor.

EnglishHungaryRomania