Riscul de deraiere: Când criza climatică ne amenință deja și soluțiile
Consecințele schimbărilor climatice pot consuma treptat resursele economice și sociale de care avem nevoie pentru a limita criza climatică. Piețele de carbon credibile au nevoie, prin urmare, de o nouă abordare economică: trebuie să recunoască costul social și economic real al emisiilor.
În dialogul internațional privind schimbările climatice, o corelație deosebit de îngrijorătoare capătă o importanță tot mai mare: consecințele crizei climatice pot slăbi în timp exact capacitatea noastră de a aborda cauzele care le generează.
Acest fenomen este numit derailment risk, adică riscul de deraiere a tranziției către sustenabilitate.
Laurie Laybourn, Joseph Evans și James Dyke au examinat, în studiul lor recenzat publicat în 2023 în revista Earth System Dynamics, modul în care schimbările climatice și ecologice afectează capacitatea societăților de a rezolva probleme.
Constatarea lor este clară: agravarea consecințelor schimbărilor climatice necesită tot mai multe resurse economice, sociale și politice. Gestionarea insecurității alimentare, a consecințelor asupra sănătății, a deteriorării infrastructurii, a pierderilor economice și a tensiunilor sociale poate deturna treptat atenția și resursele de la reducerea emisiilor.
Astfel poate lua naștere un proces care se autoîntărește: cu cât criza climatică este mai severă, cu atât limitarea ei poate deveni mai dificilă.
Tema a fost investigată în continuare în 2025 de o nouă cercetare realizată în colaborare între Strategic Climate Risks Initiative, University College London, Universitatea din Exeter și Institute for Public Policy Research. Raportul avertizează că consecințele schimbărilor climatice și măsurile insuficient coordonate pot crea riscuri sistemice care se întăresc reciproc.
Nu mai este vorba doar de o problemă de protecție a mediului. Conservarea capacității noastre de a acționa pentru climă a devenit o sarcină strategică de sine stătătoare. (https://doi.org/10.5194/esd-14-1171-2023 (.PDF))
Întârzierea agravează și mai mult problema cauzată de criza climatică
În protecția climatică, timpul nu este un factor neutru. Fiecare reducere de emisii amânată înseamnă gaze cu efect de seră suplimentare care ajung în atmosferă și care influențează sistemul climatic pe perioade îndelungate.
Întârzierea nu este, așadar, simpla amânare a unei investiții. Ea crește povara intervențiilor ulterioare, restrângând totodată posibilitățile acestora.
Resursele financiare necesare pentru protecția climatică nu pot fi asigurate exclusiv din fonduri publice. Mobilizarea capitalului privat este esențială, iar pentru aceasta sunt necesare stimulente economice care finanțează performanța climatică reală.
Aici devine deosebit de important rolul unei piețe voluntare de carbon credibile.
Piața de carbon trebuie să rupă cu competiția tradițională pe preț
Una dintre problemele fundamentale ale pieței voluntare de carbon actuale este că formarea prețurilor este determinată în primul rând de cerere și ofertă, de concurență și de disponibilitatea de plată a fiecărui participant la piață.
Această abordare comercială tradițională nu este adecvată pentru a exprima corespunzător valoarea daunelor sociale și economice cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră.
Creditul de carbon nu este un produs comercial obișnuit. Evitarea emisiilor sau eliminarea lor din atmosferă este un rezultat de mediu a cărui semnificație economică nu poate fi determinată exclusiv prin negocierea de piață.
Potrivit poziției OurOffset, acest mod de gândire trebuie schimbat fundamental.
Un credit de carbon fie reprezintă un instrument cu valoare de mediu credibilă și verificată, fie nu poate fi considerat o valoare reală de piață a carbonului. Credibilitatea nu este o categorie de preț și nu poate fi înlocuită prin marketing sau printr-o poziție de piață favorabilă.
Pentru creditele de carbon credibile este nevoie de o bază de stabilire a prețurilor uniformă și fundamentată științific.
Aceeași unitate de valoare de mediu trebuie să aibă aceeași referință de preț.
Este inacceptabil ca valoarea economică a aceleiași probleme climatice globale să fie determinată exclusiv de prețul la care un anumit participant la piață este dispus să cumpere un credit de carbon.
Funcționarea tradițională a pieței bazată pe competiția pe preț nu rezolvă această problemă. Dimpotrivă: competiția pe prețuri scăzute poate subevalua consecințele sociale și economice reale ale emisiilor.
SLCI: o schimbare de paradigmă în stabilirea prețurilor fundamentată științific
Această schimbare de mentalitate este reprezentată de SLCI Credit Price Standard™ (Social Cost of Carbon-Linked Carbon Index), elaborat de OurOffset.
SLCI stabilește o referință de preț științifică și economică pentru creditele de carbon pe baza Social Cost of Carbon (SCC), adică a costului social al emisiilor de dioxid de carbon.
SCC estimează prejudiciul economic și social cauzat de o tonă suplimentară de emisii de dioxid de carbon. SLCI leagă această valoare științifico-economică de stabilirea prețului creditelor de carbon.
Baza stabilirii prețurilor nu este, așadar, negocierea momentană a participanților la piață, ci estimarea științifică a costului social al emisiilor.
Documentația SLCI face referire, printre altele, la estimările anterioare ale EPA, la rezultatele Resources for the Future și Nature din 2022, la cercetarea Bilal–Känzig din 2024, precum și la rezultatele Potsdam Institute și Nature din 2025.
Pe baza acestora, standardul indică pentru perioada 2025 un interval orientativ de SCC cuprins între 1.000 și 1.500 USD/tCO₂. Documentația stabilește ca obiective un preț al creditelor de carbon corespunzător la cel puțin 30–50% din SCC până în 2030 și la valoarea integrală a SCC până în 2035. (SLCI Credit Price Standard™ – stabilirea prețurilor pe baza SCC)
Unul dintre cele mai importante principii ale SLCI este că o referință de preț uniformă, aliniată la costul social, nu poate fi subordonată competiției tradiționale pe preț de pe piață.
Nu creditele de carbon trebuie să se adapteze la prețurile scăzute dictate de piață. Piața de carbon trebuie să se adapteze la costul social și economic al emisiilor estimat științific.
Aceasta nu este o simplă corecție de preț, ci o schimbare de paradigmă în funcționarea piețelor de carbon.
Rolul creditelor de carbon este de a accelera finanțarea protecției climatice
Rolul economic al crediteler de carbon credibile nu se poate limita la contabilizarea emisiilor corporative. Unul dintre cele mai importante obiective ale finanțării carbonului este de a mobiliza efectiv capitalul necesar pentru investițiile în protecția climatică.
O piață de carbon concepută corespunzător poate genera finanțare pentru proiecte de reducere a emisiilor, de prevenire a emisiilor de metan, de protecție a pădurilor și de eliminare a dioxidului de carbon.
Utilizarea creditelor de carbon nu poate înlocui, desigur, reducerea propriilor emisii ale companiilor. Ca instrument complementar de finanțare, însă, poate extinde semnificativ resursele disponibile pentru investițiile în protecția climatică.
Problema nu este dacă creditele de carbon pot înlocui reducerea emisiilor – pentru că nu pot. Ci de ce nu am valorifica cât mai eficient posibil oportunitățile de finanțare oferite de o piață de carbon credibilă?
Riscul de deraiere avertizează exact că timpul și marja noastră de manevră se pot restrânge tot mai mult. Nu ne putem permite să menținem finanțarea protecției climatice în limitele competiției tradiționale pe preț de pe piață.
Nu trebuie să urmăm piața, ci să recunoaștem valoarea reală
Criza climatică nu mai amenință doar stabilitatea sistemelor de mediu. Ea pune la încercare și capacitatea economică și instituțională a societăților de a acționa.
Prin urmare, problema finanțării protecției climatice nu mai poate fi amânată.
Creditele de carbon credibile, registrele transparente și stabilirea uniformă a prețurilor, fundamentată științific, pot crea împreună o infrastructură economică ce facilitează finanțarea mai rapidă a investițiilor în protecția climatică.
OurOffset este convinsă că viitorul pieței de carbon nu constă în producerea de credite de carbon cât mai ieftine, ci în recunoașterea consecventă a valorii reale de mediu.
Credibilitatea este o cerință fundamentală. Iar stabilirea uniformă a prețurilor, legată de costul social, asigură că evaluarea economică a creditelor de carbon nu se desprinde de consecințele reale ale emisiilor.
Nu creditele de carbon trebuie să se conformeze limitărilor pieței tradiționale. Piața de carbon trebuie să recunoască în sfârșit că emisiile au un preț social și economic real.
Căci dacă consecințele crizei climatice ne vor face în cele din urmă imposibile și soluțiile, atunci cea mai importantă întrebare nu va fi cât ar fi costat să acționăm la timp, ci de ce nu am făcut-o când încă aveam posibilitatea.
Rampasek László Attila
OurOffset – Voluntary Carbon Registry
Referințe științifice și profesionale
- Laybourn, L., Evans, J., Dyke, J. (2023): Derailment risk: A systems analysis that identifies risks which could derail the sustainability transition. Earth System Dynamics, 14, 1171–1182.
- Strategic Climate Risks Initiative (2025): Derailment Risk – How Climate Action Could Go Off Track.
- University College London (2025): Global efforts to avoid catastrophic climate change risk being derailed.
- SLCI Credit Price Standard™ – Social Cost of Carbon-Linked Carbon Index.
- Oxford Principles for Net Zero Aligned Carbon Offsetting (2024).
- UK Government – Principles for voluntary carbon and nature market integrity (2024).
