Címke: neutralitate carbonică

Sustenabilitatea corporativă

Sustenabilitatea corporativă în epoca încălzirii globale

Dezvoltarea durabilă necesită crearea unui model operațional corporativ compatibil cu direcția de evoluție a biosferei, fără a provoca daune ireversibile (Hajnal, 2006).

În mijlocul crizei climatice actuale, responsabilitatea companiilor este din ce în ce mai mare: nu doar că trebuie să urmeze principiile sustenabilității, dar trebuie să joace un rol activ în restabilirea echilibrului natural.

Definiția dezvoltării durabile (Hajnal 2006 (PDF)): Omenirea este parte și participant activ la evoluția Universului și a vieții terestre. Prin urmare, cadrul dezvoltării sale este determinat de direcția și legile de evoluție ale biosferei care susține viața.

Ca subsistem al biosferei, omenirea poate evolua în siguranță doar dacă se aliniază la direcția de evoluție și modelul de organizare și funcționare al biosferei care susține viața, integrându-se în mod compatibil și armonios, fără a provoca daune ireversibile și asigurând resursele necesare pe termen lung.

Implementarea dezvoltării durabile necesită o activitate de reglementare și control care să asigure un echilibru dinamic și o armonie durabilă între resursele naturale ale planetei și nevoile sistemelor umane.

Elementele cheie ale operării corporative sustenabile

Neutralitatea carbonică și reducerea emisiilor Atingerea neutralității carbonice este esențială pentru orice companie. Aceasta implică minimizarea emisiilor directe (Scope 1), indirecte (Scope 2) și cele din lanțul de aprovizionare (Scope 3). Strategiile eficiente includ îmbunătățirea eficienței energetice, utilizarea surselor de energie regenerabilă și dezvoltarea unui lanț de aprovizionare cu o amprentă de carbon redusă.
Credite de carbon și compensare Chiar și cele mai sustenabile companii nu își pot reduce complet emisiile, motiv pentru care trebuie să compenseze emisiile rămase prin achiziționarea de credite de carbon. Aceste credite finanțează proiecte care captează sau evită emisiile de CO₂, cum ar fi protecția pădurilor, agricultura regenerativă sau tehnologiile regenerabile.
Economia circulară În locul economiei liniare (producție-consum-deșeu), companiile trebuie să adopte un model circular care se concentrează pe menținerea și reutilizarea materiilor prime cât mai mult timp posibil. Acest lucru reduce amprenta ecologică și oferă soluții mai eficiente din punct de vedere economic. Economia circulară se bazează pe reciclare și menținerea materialelor în circulație. Economia albastră integrează mai profund logica naturii și atinge zero deșeuri prin transformarea tuturor produselor secundare în resurse utile, reprezentând o versiune mai radicală și inovatoare a economiei circulare.
Conformitatea ESG și CSRD Considerentele de sustenabilitate devin din ce în ce mai parte din reglementări. Cadrul ESG (Environmental, Social, Governance), împreună cu cerințele UE CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive), oferă îndrumări esențiale pentru dezvoltarea unor operațiuni sustenabile și transparente.
Respectarea limitelor naturale Conceptul de „limite planetare”, definit de Stockholm Resilience Centre, subliniază faptul că activitățile umane nu trebuie să depășească capacitatea de suport a sistemelor naturale. Companiile trebuie să își ajusteze utilizarea materiilor prime, procesele de producție și emisiile în consecință.

Conform definiției lui Hajnal (2006), companiile sustenabile nu doar că își minimizează impactul negativ, ci joacă un rol activ în regenerarea biosferei. Atingerea neutralității carbonice, integrarea principiilor ESG și adoptarea economiei circulare pot ajuta companiile să se alinieze armonios cu sistemele naturale, asigurând bunăstarea umană pe termen lung.

Neutralitatea carbonului oferă un avantaj semnificativ pentru obținerea unui rating ESG

Neutralitatea carbonului reprezintă un avantaj semnificativ pentru obținerea unui rating ESG “A”, în special în ceea ce privește pilonul de Mediu (Environmental).

Evaluatorii ESG privesc pozitiv companiile care au atins neutralitatea carbonului, deoarece acest lucru demonstrează că acestea iau măsuri active pentru combaterea schimbărilor climatice și sunt dedicate sustenabilității.

De ce sprijină neutralitatea carbonului obținerea ratingului “A”?

Minimizarea impactului asupra mediului
Statutul de neutralitate carbonică reduce amprenta ecologică a companiei, un factor esențial pentru evaluatorii ESG.

Credibilitate în lupta împotriva schimbărilor climatice
Operarea cu emisii neutre de carbon arată că o companie nu doar planifică, ci și implementează măsuri de reducere a emisiilor, cum ar fi:

- Îmbunătățiri ale eficienței energetice
- Utilizarea surselor de energie regenerabilă

Inovație continuă în domeniul sustenabilității

Conformitate cu reglementările și viziune pe termen lung
Atingerea neutralității carbonice este adesea în strânsă corelare cu obiectivele climatice internaționale (de ex., Acordul de la Paris, Pactul Verde European). Evaluatorii recunosc strategiile proactive și aliniate la reglementări.

Imagine publică pozitivă
Neutralitatea carbonului contribuie la o reputație solidă a companiei, consolidând acceptarea socială și de piață, un aspect relevant și în dimensiunea socială a evaluării.

Reducerea riscurilor
Companiile neutre din punct de vedere al emisiilor sunt mai puțin expuse riscurilor financiare asociate înăspririi reglementărilor privind emisiile de carbon, cum ar fi creșterea prețului certificatelor de emisii. Acest aspect este esențial în analiza riscurilor realizată de evaluatori.

Cum poate fi mai eficient?

Neutralitatea carbonică, de una singură, nu garantează obținerea ratingului “A”, dar, combinată cu următoarele elemente, poate crește semnificativ șansele:

Strategie ESG completă
Pe lângă neutralitatea carbonică, este important ca o companie să aibă performanțe puternice și în alte domenii ESG (de ex., responsabilitate socială, guvernanță transparentă).

Raportare credibilă
Documentarea neutralității carbonice este esențială pentru evaluatori. Aceasta include:

Rapoarte de emisii auditate
Credite de carbon verificate
Programe de mediu de încredere

Menținerea unui plan de reducere a emisiilor
Evaluatorii ESG preferă companiile care nu doar că sunt neutre din punct de vedere al emisiilor, ci au și strategii pe termen lung pentru reducerea continuă a emisiilor.

Atingerea neutralității carbonice este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru obținerea unui rating ESG “A”. Cu toate acestea, este cel mai eficient atunci când este însoțită de o strategie ESG integrată, raportări credibile și inițiative suplimentare de sustenabilitate. Evaluarea ESG pune accent pe o abordare cuprinzătoare a sustenabilității, care se concentrează nu doar pe reducerea emisiilor, ci și pe sustenabilitatea generală a activității de afaceri.

Compensare de carbon

Certificatele de compensare a emisiilor de dioxid de carbon sunt “drepturi” sau certificate tranzacționabile legate de activități care reduc cantitatea de dioxid de carbon (CO₂) din atmosferă.

Prin cumpărarea acestor certificate, o persoană sau o companie poate finanța proiecte care contribuie la combaterea schimbărilor climatice, alături de măsuri de reducere a propriilor emisii de carbon. În acest fel, certificatele “compensează” emisiile de CO₂ ale cumpărătorului prin reducerea cu aceeași cantitate a emisiilor de CO₂ în altă parte.

În ce mod cumpărarea de compensații de CO₂ împiedică CO₂ să intre în atmosferă?

Compensațiile de carbon finanțează proiecte specifice care fie reduc emisiile de CO₂, fie “sechestrează” CO₂, adică elimină tot CO₂ din atmosferă și îl stochează. Câteva exemple comune de proiecte sunt: împădurirea (cu reguli foarte stricte), dezvoltarea energiei regenerabile, practicile agricole de sechestrare a carbonului, gestionarea deșeurilor și a depozitelor de deșeuri, drepturile omului și planificarea familială. Certificatele de compensare a emisiilor de dioxid de carbon sunt oferite proprietarilor de proiecte, care le vând unor terțe părți, cum ar fi companii care doresc să compenseze emisiile de CO₂ eliberate în atmosferă plătind pentru a elimina CO₂ în altă parte.

Deși compensarea emisiilor de dioxid de carbon este ușor de înțeles, producția sa prezintă o serie de provocări. Pentru a emite compensații de carbon, un proiect trebuie să demonstreze că reduce efectiv emisiile. De asemenea, trebuie să fie posibilă calcularea exactă a cantității de CO₂ eliminate din atmosferă. Acest proces necesită standarde și protocoale bine documentate, precum și o metodă fiabilă de verificare a faptului că proiectul face tot ceea ce pretinde. Aceste proceduri sunt costisitoare și pot fi specifice unui anumit tip de proiect. Dar fără ele, nu putem fi siguri că achiziționarea de compensații de carbon va reduce efectiv cantitatea de CO₂ din atmosferă.

Beneficii și provocări

Beneficiile compensațiilor de carbon pot depăși provocările. Imaginați-vă, de exemplu, o companie care încearcă să treacă de la un proces care emite mult CO₂ la o tehnologie fără emisii de carbon, dar costisitoare. Dacă întreprinderea poate emite compensații de carbon pentru fiecare tonă de CO₂ pe care noua sa tehnologie o elimină din aer, vânzarea acestor compensații ar putea contribui la finanțarea investiției.
Acest principiu poate fi aplicat la nivel național, regional sau sectorial. Țările, statele sau industriile care au obiective de reducere a emisiilor pot cumpăra compensații de la alte țări, state sau industrii în care este mai ieftin să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Acest lucru ar putea face ca, în general, îndeplinirea obiectivelor de reducere a emisiilor la nivel mondial să fie mai ieftină.

Deși compensațiile de carbon oferă beneficii atractive, este important să se țină seama de provocările și costurile utilizării lor, inclusiv de dificultatea verificării beneficiilor de mediu. O serie de studii care au examinat piețele de compensare au descoperit dovezi de “creditare excesivă”, adică vânzarea de compensații care promit mai multe reduceri de emisii decât cele pe care le realizează în realitate. Un alt motiv de îngrijorare este dacă societățile și țările folosesc compensațiile de carbon ca pe un “bilet de ieșire din închisoare” pentru a evita să-și reducă propriile emisii de carbon. Cu toate acestea, atunci când este folosită în mod corespunzător, compensarea este un instrument util în lupta împotriva încălzirii globale, iar echipa OurOffset garantează acest lucru.

Ce este o piață voluntară a carbonului?

Care este dimensiunea pieței voluntare a carbonului?

În efortul de a reduce schimbările climatice, companii mari precum Microsoft, Google și Starbucks își stabilesc obiective ambițioase de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon, iar piața voluntară de carbon (VCM) le ajută în acest sens.

VCM permite companiilor, organizațiilor non-profit, guvernelor și persoanelor fizice să cumpere și să vândă credite de carbon. Certificatele de compensare a emisiilor de dioxid de carbon reprezintă un mijloc de reducere a emisiilor de o tonă de dioxid de carbon sau de gaze cu efect de seră.

Pentru a pune acest lucru în perspectivă, pentru a sechestra o tonă de emisii de CO₂… este nevoie ca 50 de copaci să crească într-un an¹.

Companiile care nu reușesc să își atingă obiectivele privind emisiile de gaze cu efect de seră (GES) pot achiziționa credite de carbon (credite de carbon) pentru a moderniza proiectele de mediu care evită, reduc sau elimină emisiile de carbon.

De exemplu, o companie aeriană care dorește să pretindă neutralitatea în materie de carbon poate calcula cantitatea de emisii de carbon de care nu poate scăpa (calculul amprentei de carbon) și apoi poate utiliza CVM pentru a cumpăra o cantitate de credite de carbon echivalentă cu cea a investiției într-un proiect de agricultură regenerativă în Brazilia. Astfel, compania aeriană poate pretinde că este neutră din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.

Din 2022, adevărata piață voluntară a carbonului ar putea valora aproximativ 2 miliarde de dolari.

Care este diferența dintre o piață voluntară a carbonului și o piață de conformitate?

Piața de conformitate este reglementată de sisteme naționale, regionale sau internaționale de reducere a emisiilor de carbon. Aceste piețe funcționează pe baza unui sistem de plafonare și comercializare, în cadrul căruia se creează doar o anumită cantitate de “cote” (în esență, un permis care “permite” emisiile de gaze cu efect de seră). Astfel, se limitează cantitatea de gaze cu efect de seră emisă de o țară sau de o industrie.

Plafonul reprezintă o ofertă finită de certificate (cote). Cotele nu pot fi create sau retrase, dar pot fi comercializate.

În cazul în care o industrie reușește să își atingă obiectivul sau, mai bine zis, emite mai puțin decât cota sa, aceasta poate vinde creditele excedentare altcuiva. Capacitatea de a comercializa cotele excedentare poate oferi un stimulent financiar pentru ca participanții să își reducă emisiile globale.

Printre exemplele de piețe de carbon conforme se numără Protocolul de la Kyoto, sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) al Uniunii Europene, sistemul de comercializare a certificatelor de emisii din California, sistemul australian de comercializare a certificatelor de emisii, sistemul de comercializare a certificatelor de emisii din Columbia Britanică și sistemul de comercializare a certificatelor de emisii din Noua Zeelandă.

Piața voluntară a carbonului funcționează în afara pieței de conformitate. Cei care participă la această piață nu sunt obligați să își reducă emisiile, ci este complet voluntară. Multe companii participă pentru că au impresia că este un lucru responsabil din punct de vedere social, din cauza presiunii exercitate de acționari sau pentru că este o mișcare bună de PR.

VCM utilizează un sistem bazat pe proiecte, fără o cantitate finită de cote, mai degrabă decât un sistem de plafonare și comercializare.

În cadrul VCM, pot fi create mai multe credite de carbon prin dezvoltarea de proiecte de mediu. Companiile pot cumpăra aceste credite pentru a compensa emisiile inevitabile și pentru a-și atinge obiectivele.

Piața voluntară vs. piața de conformitate

	Piața voluntară (Voluntary Market)	Piața de conformitate (Compliance Market)
Marfă schimbată	Compensarea emisiilor de carbon. Facilitat de sistemul bazat pe proiecte	Alocații. Facilitate de sistemul de plafonare și comercializare.
Cum este reglementată piața?	Funcții în afara pieței de conformitate.	Regimuri naționale, regionale sau internaționale de reducere a emisiilor de carbon De exemplu, Protocolul de la Kyoto, piața de carbon din California
Care este prețul?	Creditele voluntare tind să fie mai ieftine, deoarece nu pot fi utilizate pe piețele de conformitate.² Mai mulți factori influențează prețul, cum ar fi tipul de proiect, dimensiunea proiectului, locația, beneficiile secundare și epoca.	Cotele de conformitate sunt, în general, mai scumpe, deoarece se bazează pe obligații de reglementare.³
Cine poate achiziționa credite?	Întreprinderi, guverne, ONG-uri și persoane fizice.	Companiile și guvernele au adoptat limitele de emisii stabilite de Convenția Națiunilor Unite privind schimbările climatice.
Unde se tranzacționează creditele?	În prezent, nu există o piață voluntară centralizată de credite de carbon. Dezvoltatorii de proiecte pot vinde credite direct cumpărătorilor, prin intermediul unui broker sau al unei burse, sau pot vinde unui comerciant cu amănuntul care apoi le revinde unui cumpărător.	Companiile care își depășesc obiectivele privind emisiile pot vinde creditele excedentare celor care doresc să compenseze emisiile. Creditele pot fi vândute în cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii din cadrul Protocolului de la Kyoto..⁴

Ce tipuri de proiecte de mediu sunt incluse în VCM?

VCM oferă o gamă largă de proiecte de mediu. Fiecare proiect are ca scop reducerea sau eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră sau a dioxidului de carbon din atmosferă.

Proiectele pot varia de la activități comunitare de mici dimensiuni, cum ar fi sobe de gătit curate și planificare familială, până la proiecte industriale de mari dimensiuni, inclusiv centrale hidroelectrice de mari dimensiuni și reîmpăduriri comerciale.

Proiectele la nivel comunitar produc, de obicei, cantități mai mici de credite de carbon, dar au mai multe beneficii suplimentare socio-economice și de mediu5 .

Beneficiile secundare pot include orice, de la salvarea de la dispariție a animalelor pe cale de dispariție până la îmbunătățirea calității apei locale sau crearea de locuri de muncă durabile. Dezvoltatorii de proiecte se aliniază adesea la obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), deoarece aceste beneficii comune pot contribui la valoarea totală a creditului.

Proiectele industriale de mari dimensiuni pot genera cantități mai mari de credite de carbon, dar nu generează întotdeauna co-beneficii puternice. Prin urmare, creditele provenite din astfel de proiecte mari pot fi tranzacționate cu un preț redus în comparație cu proiectele care realizează ODD.

Deși există multe proiecte diferite din care puteți alege, toate au un lucru în comun. Pentru a face parte din MCV, fiecare proiect trebuie să fie “suplimentare”.

Acest lucru înseamnă că eliminarea sau reducerea dioxidului de carbon sau a gazelor cu efect de seră nu ar fi avut loc fără proiectul de compensare.

De exemplu, un dezvoltator de proiect care dorește să protejeze o pădure care urmează să fie tăiată în Vietnam ar trebui să dovedească faptul că, dacă proiectul propus nu ar fi fost implementat, pădurea ar fi fost tăiată.

Exemple de tipuri de proiecte de credite de carbon care pot fi achiziționate în cadrul MCV:

Energie regenerabilă
Colectarea gazelor industriale
Eficiență energetică
Inițiative forestiere (evitarea defrișărilor)
Drepturile omului (conservarea pădurilor (evitarea defrișărilor)
Apă curată
Agricultură regenerabilă
Energie eoliană
Biogaz
Reciclarea petrolului
Energie solară
Filtre de apă

Cine participă la VCM?

VCM are o serie de actori cheie care sunt implicați activ. Printre acești participanți se numără:

Dezvoltatori de proiecte. Dezvoltatorii de proiecte lucrează pentru a produce credite de carbon care sunt cumpărate de alte sectoare sau industrii.
Consumatori. Acest grup include companii private, ONG-uri, guverne, universități și persoane fizice care cumpără credite de carbon de la producători.
Comercianți cu amănuntul. Comercianții cumpără certificate de emisii în vrac de la furnizori, le acumulează în portofolii și le vând cumpărătorului final, de obicei în schimbul unui comision.
Brokeri. Brokerii cumpără credite de carbon de la comercianți și le vând consumatorului. Brokerul percepe, de obicei, un comision. De asemenea, este obișnuit ca brokerul să acționeze în calitate de comerciant.
Verificatori terți. Acestea sunt organizații, de obicei neguvernamentale, care verifică dacă un proiect își îndeplinește obiectivele și emisiile.

Cum se stabilește prețul VCM față de piețele de conformitate?

Stabilirea prețului creditelor de carbon în cadrul MCV nu este la fel de simplă ca pe piața de conformitate. Acest lucru se datorează varietății mari de proiecte de mediu disponibile. Prețurile variază foarte mult în funcție de categoria de proiect (de exemplu, energie regenerabilă vs. silvicultură) și chiar în cadrul unei anumite categorii.

Multe alte variabile contribuie la prețul unei unități de carbon, printre care:

Dimensiunea proiectului. Proiectele mai mari, care generează cantități mai mari de credite de carbon, au adesea un preț mai mic. Proiectele mai mici sunt adesea mai costisitoare pentru implementare, dar produc mai puține credite de carbon.
Locația compensațiilor. Unde are loc proiectul de mediu? Locațiile cu conflicte și riscuri mai mari pot face ca proiectul să fie mai scump.
Vintage. În ce an au avut loc reducerile de emisii? În unele cazuri, proiectele mai vechi au un preț mai mic.
Calitatea. Prețul poate fi influențat de standardul la care este certificat proiectul.
Beneficii secundare. Co-beneficiile sunt orice impact pozitiv pe care proiectul îl generează dincolo de emisiile de gaze cu efect de seră. De exemplu, dacă un proiect creează locuri de muncă pentru comunitățile locale sau crește biodiversitatea, acestea sunt tipuri de beneficii secundare.

Conform raportului 2020 al Băncii Mondiale, prețul carbonului pentru CVM începe la mai puțin de 1 USD/t CO₂e și crește până la 119 USD/t CO₂e. Iar prețul a aproape jumătate din emisii este mai mic de 10 USD/tCO₂e.6

Stabilirea prețurilor poate fi, de asemenea, influențată de beneficiile secundare generate de proiect. Proiectele care îndeplinesc obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU pot contribui la creșterea valorii creditelor de carbon.

Proiectele la scară mai mare care nu generează atât de multe beneficii secundare sau care nu îndeplinesc obiectivele suplimentare de dezvoltare durabilă pot fi comercializate cu un preț redus.

Pentru a atinge obiectivele de temperatură prevăzute în Acordul de la Paris, Grupul la nivel înalt privind stabilirea prețului carbonului a concluzionat că este necesar un preț de cel puțin 40-80 USD/tCO₂e până în 2020 și de 50-100 USD/tCO₂e până în 20307 . OCDE estimează că este necesar un preț de 147 USD/tCO₂e până în 2030 pentru a se ajunge la emisii nete zero până în 20508.

Prețul ponderat actual al carbonului pe piața de conformitate este de 34,999 USD, mai mare decât prețul VCM, dar încă sub pragul stabilit de Comitetul la nivel înalt.

Dacă se analizează piețele VCM și de conformitate, concluzia este că prețul actual al carbonului este prea mic pentru a atinge obiectivele.

Unde sunt tranzacționate aceste cote?

În schimb, dezvoltatorii de proiecte sau societățile își pot vinde creditele direct cumpărătorilor sau prin intermediul brokerilor. De asemenea, dezvoltatorii de proiecte își pot vinde creditele unui comerciant cu amănuntul, care le poate revinde apoi unui cumpărător. Toate creditele voluntare trebuie să fie verificate de o terță parte independentă și să respecte standardele existente.

Scenarii privind cererea voluntară

Se preconizează că piața voluntarilor va avea o cerere incredibilă. Conform Grupului de lucru pentru extinderea pieței voluntare, piața va crește de aproximativ 15 ori până în 2030, de la 0,1 la 1,5-2 GtCO₂ de credite de carbon pe an.

Această cifră va crește de 100 de ori până în 2050 (7-13 GtCO₂ de credite de carbon pe an).

Eliminarea emisiilor de carbon în acest ritm incredibil va reprezenta o provocare uriașă. Și va prezenta oportunități incredibile pentru multe națiuni și companii. După cum spune grupul operativ în raportul său pentru 2021,

“Acest lucru subliniază necesitatea ca reducerile de emisii să fie puse în aplicare cât mai urgent posibil și, probabil, într-un ritm mai rapid decât scenariile NGFS”.

Cine controlează creditele variabile de pe piața carbonului?

Atunci când achiziționează certificate de emisii de carbon, consumatorii ar trebui să ia în considerare numai certificatele care au fost verificate de o terță parte.

Există mai multe standarde care utilizează metode diferite pentru a măsura și verifica reducerile de emisii de carbon. Aceste standarde oferă un proces de verificare solid pentru a asigura credibilitatea proiectelor de reducere a emisiilor. Cele mai utilizate standarde sunt următoarele

Verra (The Verified Carbon Standard)
Plan Vivo
Standardul de calitate
Standardul Gold
Registrul american de carbon
Rezerva de acțiune pentru climă
Programul Verified Carbon Standard

Pot investi micii investitori tradiționali în credite de carbon voluntare?

VCM este deschis tuturor celor care doresc să participe. De la întreprinderi la guverne, organizații non-profit, universități și chiar investitori individuali.

Dacă plecați cu un zbor lung sau vă petreceți vacanța pe un iaht de lux și doriți să vă ușurați povara ecologică, puteți cumpăra credite de carbon pentru a vă compensa emisiile. De fapt, multe companii aeriene facilitează persoanelor fizice compensarea zborurilor lor. Acestea enumeră cantitatea de CO₂ emisă de zbor și apoi le oferă clienților opțiunea de a zbura la un cost net zero, pe care o oferă la casa de marcat.

Rezultatul final este

Creditele voluntare de carbon sunt aici pentru a rămâne. Din ce în ce mai multe companii și persoane fizice simt nevoia de a contribui la reducerea emisiilor de carbon. Iar pentru companiile care doresc să atingă neutralitatea în materie de carbon, VCM-urile devin din ce în ce mai mult un instrument necesar.

Legături

¹ Climate Neutral Group. What Exactly is 1 Tonne of CO₂? Accessed Aug 4, 2021
²Carbon Offset Guide. Voluntary Offset Program. Accessed Aug 3, 2021
³Carbon Offset Guide. Mandatory & Voluntary Offset Markets. Accessed Aug 3, 2021
⁴UN Climate Change. Emissions Trading. Accessed Aug 3, 2021
⁵ S&P Global. Voluntary Carbon Markets. Accessed Aug 3, 2021
⁶ World Bank. State and Trends of Carbon Pricing 2020. Accessed Aug 4, 2021
⁷ World Bank. Report of the High-Level Commission on Carbon Prices. Accessed Aug 5, 2021
⁸UN Environment Programme. Discussion Paper on Governmental Carbon-Pricing. Accessed Aug 5, 2021
⁹ Carbon Credit Capital. Value of Carbon Market Update 2021. Accessed Aug 5, 2021
¹⁰ White & Case. Voluntary Carbon Markets:A Blueprint. Accessed Aug 5, 2021

Standarde și strategia de carbon

Pentru a asigura credibilitatea neutralizării carbonului și pentru a evita acuzațiile de “greenwashing”, atât de des exprimate în zilele noastre, ar trebui să fie posibilă cunoașterea procesului de neutralizare a carbonului și a declarației sale, precum și a standardelor utilizate.

Există pași cheie care trebuie urmați pentru a demonstra neutralitatea carbonului. Ar trebui să se efectueze o evaluare a ciclului de viață (LCA) pentru produse, să se calculeze amprenta de carbon pentru companii, evenimente, călătorii, ceea ce implică o cartografiere detaliată a emisiilor în diferite etape ale ciclului de viață. Cartografierea ciclului de emisii oferă cunoștințe aprofundate, care pot fi utilizate pentru a identifica punctele potențiale de emisie.

1./ Pentru a demonstra neutralitatea în materie de carbon, OurOffset solicită respectarea standardului de gestionare a carbonului PAS2060, care stabilește un set comun de măsuri și cerințe, inclusiv din partea terților.

Standardul PAS2060

2./ Se aplică cea mai conservatoare abordare pentru determinarea unităților de credit de carbon (VCU) derivate din proiecte de schimbări climatice și se aplică standardele de calitate în conformitate cu criteriile internaționale.

Calitatea Carbonului de calitate Swallow Stenderd
Calitate Kinetic Greenpower Stenderd
Quality Sunenergy to Electricity Stenderd
Quality Greengas to Electricity Stenderd
Economie de energie de calitate Stenderd
Stocarea biomasei de calitate Stenderd
Calitate Schimbare tehnologică Stenderd
Planificarea familială de calitate Stenderd (HU, EN)
Quality Magma heat to Electricity Stenderd
Quality Creative Utilization Stenderd

Standardele enumerate sunt în conformitate cu principiile cerute de ICVCM.

3./ Alte standarde luate în considerare

Cod	Titlu	Conținut
GHG Protokol	GHG Protocol establishes comprehensive global standardized frameworks to measure and manage greenhouse gas (GHG) emissions from private and public sector operations, value chains and mitigation actions.	Un cadru cuprinzător și armonizat la nivel mondial pentru un protocol privind gazele cu efect de seră. Website: GREENHOUSE HAS PROTOCOL
PAS 2060:2010-2011-2014	Specification for the demonstration of carbon neutrality	Cerințe pentru a demonstra neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon
BS EN ISO 14064-1:2019 – TC	Greenhouse gases – Specification with guidance at the organization level for quantification and reporting of greenhouse gas emissions and removals	Gaze cu efect de seră – Specificații cu orientări la nivel de organizație pentru cuantificarea, monitorizarea și raportarea privind reducerea sau îmbunătățirea emisiilor și eliminărilor de gaze cu efect de seră
PAS 2050-2:2012	Assessment of life cycle greenhouse gas emissions – Supplementary requirements for the application of PAS 2050:2011 to seafood and other aquatic food products	Evaluarea ciclului de viață al emisiilor de gaze cu efect de seră – Cerințe suplimentare pentru aplicarea PAS 2050:2011 la fructele de mare și alte produse alimentare acvatice
PAS 2050:2011	Specification for assessment of the life cycle greenhouse gas emissions of goods and services	Cerințe pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de ciclul de viață al bunurilor și serviciilor
Net Zero Solution Pack	This Solution Pack combines the essential standards, written and video guidance needed to get started on your organization’s journey to net zero – all in one place	Acest pachet de soluții reunește standardele esențiale și îndrumările scrise și video de care aveți nevoie pentru ca organizația dvs. să pornească pe calea spre net zero – toate într-un singur loc.
BS 8609:2014	Natural gas. Calculation of carbon dioxide emission factors from composition	Dependența factorilor de emisie de dioxid de carbon din gazele naturale în funcție de componente
BS ISO 27919-2:2021	Carbon dioxide capture – Evaluation procedure to assure and maintain stable performance of post-combustion CO₂ capture plant integrated with a power plant	Captarea dioxidului de carbon – Procedură de evaluare pentru asigurarea și menținerea unei performanțe stabile a unei instalații de captare a CO₂ după combustie, integrată într-o centrală electrică
BS EN ISO 14064-1-2-3:2019 – TC	Greenhouse gases – Specification with guidance for the verification and validation of greenhouse gas statements	Gaze cu efect de seră – Regulament conținând orientări privind verificarea și validarea declarațiilor de gaze cu efect de seră
BS EN ISO 14064-3:2012	Greenhouse gases – Specification with guidance for the validation and verification of greenhouse gas assertions	Gaze cu efect de seră – Specificații pentru orientările privind validarea și verificarea declarațiilor referitoare la gazele cu efect de seră
PD ISO/TR 14069:2013	Greenhouse gases. Quantification and reporting of greenhouse gas emissions for organizations. Guidance for the application of ISO 14064-1	Gazele cu efect de seră. Cuantificarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră către organizații. Orientări pentru aplicarea ISO 14064-1
BS ISO 27919-1:2018	Carbon dioxide capture – Performance evaluation methods for post-combustion CO₂ capture integrated with a power plant	Captarea carbonului – Metode de evaluare a performanțelor pentru captarea CO₂ post-combustie integrată în centrala electrică
19/30387314 DC	BS ISO 8178-1 AMD1. Reciprocating internal combustion engines. Exhaust emission measurement – Part 1. Test-bed measurement systems of gaseous and particulate emissions	BS ISO 8178-1 AMD1 – Motoare cu ardere internă cu mișcare alternativă. Măsurarea emisiilor de gaze de eșapament – Partea 1. Sisteme de măsurare pe banc de încercare pentru emisiile de gaze și de particule
ASTM D3238 – 22a	Standard Test Method for Calculation of Carbon Distribution and Structural Group Analysis of Petroleum Oils by the n-d-M Method	Metodă standard de testare pentru calculul distribuției dioxidului de carbon și analiza grupelor structurale ale uleiurilor petroliere prin metoda n-d-M
BS EN ISO 14064-2:2019 – TC	Greenhouse gases – Specification with guidance at the project level for quantification, monitoring and reporting of greenhouse gas emission reductions or removal enhancements	Gaze cu efect de seră – Specificații cu orientări la nivel de proiect pentru cuantificarea, monitorizarea și raportarea reducerii sau îmbunătățirii emisiilor și eliminărilor de gaze cu efect de seră
12/30268842 DC	PD IEC/TR 62725. Analysis of quantification methodologies for greenhouse gas emissions for electrical and electronic products and systems	PD IEC/TR 62725 – Analiză a metodologiei de cuantificare a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la produse și sisteme electrice și electronice

Companiile ar trebui să înceapă prin a-și măsura amprenta de carbon odată ce au decis să atingă neutralitatea în materie de carbon, iar al doilea pilon al strategiei de sustenabilitate este reducerea emisiilor. Aceasta ar trebui să includă pregătirea și raportarea unui inventar de referință al gazelor cu efect de seră, identificarea opțiunilor de reducere și a obiectivelor cuantificate. Etapele de realizare a obiectivului ar trebui monitorizate în permanență. În timp ce toate măsurile de atenuare au fost puse în aplicare în măsura în care este fezabil, emisiile inevitabile de gaze cu efect de seră (GES) pot fi compensate prin investiții în proiecte de reducere a emisiilor, achiziționarea de credite de carbon.

Beneficiile sunt clare

Punerea în aplicare a acestui proces va aduce beneficii semnificative pe termen lung pentru întreprinderile în cauză. Măsurarea și analiza emisiilor legate de ciclul de viață, de lanțul valoric și de calculele privind amprenta de carbon vor identifica potențialele puncte critice și oportunitățile de optimizare a operațiunilor.

Analiza acestora poate duce la economii semnificative în ceea ce privește transportul, consumul de energie, producția și alte costuri directe sau indirecte.

În plus, se introduce din ce în ce mai des aplicarea principiului “poluatorul plătește”. Astfel, produsele și companiile neutre sau neutre din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon sunt în mod clar mai competitive decât cele care nu sunt sustenabile.

Aspectul prețului CO₂ este important, deoarece oferă companiei un bun stimulent financiar pentru a-și reduce produsele și propriile emisii de la an la an.

Pe lângă costurile de producție, accentul pus pe companiile și produsele neutre din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon joacă, de asemenea, un rol din ce în ce mai important în vânzări. Potrivit consumatorilor chestionați în acest sens, între 60 și 80 la sută dintre ei sunt dispuși să plătească mai mult pentru produse sustenabile în comparație cu concurenții mai puțin sustenabili.

ESG (Environmental, Social, Governance) nu este un document concret, ci un cadru de referință pe baza căruia companiile își evaluează performanța în domeniul sustenabilității și responsabilității sociale. Prin urmare, nu există un standard sau un ghid ESG „descărcabil”, dar reglementările conexe, cum ar fi ESRS (European Sustainability Reporting Standards) sau CSRD, sunt disponibile din surse oficiale.

Documente și surse legate de ESG:

CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive):
- Text oficial: EUR-Lex: Directiva 2022/2464
- Această directivă este strâns legată de ESG și reglementează obligațiile de raportare de sustenabilitate ale companiilor prin introducerea standardelor ESRS.
ESRS (European Sustainability Reporting Standards):
- Poate fi descărcat de pe site-ul oficial al EFRAG (European Financial Reporting Advisory Group): EFRAG – Documente ESRS
Ghiduri internaționale ESG:
- Cadre de referință internaționale legate de ESG, cum ar fi:
  - GRI Standards (Global Reporting Initiative): gri.org
  - SASB Standards (Sustainability Accounting Standards Board): sasb.org
Bazele conceptuale ale ESG:
- Despre ghiduri și instrumente legate de ESG, puteți găsi informații, de exemplu, pe următorul site: PRI – Principles for Responsible Investment