„Singura modalitate de a ne asuma responsabilitatea directă pentru emisiile noastre este de a permite ca aceeași cantitate de poluanți să nu fie eliminată din aer în alte părți ale lumii. Pe scurt, o compensăm.”
(Martin Wright, Guardian Sustainable Business)

“Neutralitatea climatică este un element ineluctabil al durabilității ecologice.” – (L A. R)

Info

Címke: conformitate

CSRD (Directiva privind Raportarea de Sustenabilitate Corporativă) și ESG (Environmental, Social, Governance) sunt strâns interconectate.

CSRD este o reglementare a UE care obligă companiile mai mari să întocmească rapoarte transparente și detaliate despre performanța lor de sustenabilitate, ceea ce înseamnă, în esență, raportarea conform criteriilor ESG.

CSRD și ESG

Acest lucru nu doar crește credibilitatea datelor ESG, dar are și ca obiectiv facilitarea comparării companiilor de către investitori și alte părți interesate. Astfel, CSRD este un cadru care sprijină aplicarea practică a ESG și face ca subiectele ESG să depășească promisiunile superficiale.

Legătura cheie între CSRD (Directiva privind Raportarea de Sustenabilitate Corporativă) și ESG (Environmental, Social, Governance) este că CSRD impune raportarea de sustenabilitate bazată pe cadrul de criterii ESG.

Textul oficial al Directivei privind Raportarea de Sustenabilitate Corporativă (CSRD) este disponibil în baza de date juridică a Uniunii Europene, sistemul EUR-Lex. Textul integral al directivei în limba maghiară poate fi găsit la următorul link:

EUR-Lex: Directiva 2022/2464

Această directivă modifică, printre altele, Directiva 2013/34/UE și are ca obiectiv îmbunătățirea calității și comparabilității raportării de sustenabilitate corporativă în cadrul Uniunii Europene.

În practică, aceasta înseamnă:

  • Colectarea datelor: Companiile trebuie să colecteze date exacte și fiabile despre performanța lor ESG, inclusiv impactul asupra mediului, proiecte sociale și mecanisme de guvernanță.
  • Raportare standardizată: CSRD impune ca rapoartele să fie întocmite conform ESRS (Standardele Europene de Raportare a Sustenabilității).
  • Auditarea: Credibilitatea datelor ESG trebuie verificată de o terță parte, crescând transparența și fiabilitatea.
  • Considerații pentru luarea deciziilor: Rapoartele de performanță ESG ajută investitorii să ia decizii de investiții sustenabile.

Implementarea CSRD în practică

CSRD (Directiva privind Raportarea de Sustenabilitate Corporativă) are ca obiectiv asigurarea faptului că companiile oferă informații detaliate și fiabile despre performanța lor de sustenabilitate către investitori, autorități de reglementare și alte părți interesate. În practică, CSRD este implementată prin următoarele elemente:

  1. Cerințe obligatorii de raportare:
    • Companiile afectate trebuie să întocmească rapoarte anuale de sustenabilitate care includ performanța conform criteriilor ESG (Environmental, Social, and Governance).
    • Rapoartele trebuie să fie comparabile, auditabile și întocmite într-un format standardizat.
  2. Domeniul de aplicare al companiilor afectate:
    • CSRD extinde semnificativ domeniul de aplicare al companiilor afectate, incluzând companii mari și anumite întreprinderi de dimensiuni medii.
    • Pe lângă companiile cu sediul în UE, sunt afectate și companiile internaționale care operează în UE și ating anumite praguri de venit.
  3. Conexiunea cu ESRS:
    • ESRS (Standardele Europene de Raportare a Sustenabilității) oferă cadrul și standardele pentru îndeplinirea cerințelor CSRD. Acestea definesc puncte de date specifice, indicatori și formate de raportare, oferind îndrumări detaliate.Standardele Europene de Raportare a Sustenabilității (ESRS) pot fi descărcate de pe site-ul oficial al Grupului European de Consultanță pentru Raportarea Financiară (EFRAG). EFRAG este responsabil pentru elaborarea și publicarea acestor standarde. Pentru a accesa cele mai recente documente ESRS, vizitați următoarea pagină:EFRAG – Prima serie de drafturi ESRSPe această pagină, puteți găsi prima serie de drafturi de standarde, care pot fi descărcate și revizuite. În plus, site-ul oficial al Comisiei Europene oferă informații și documente legate de standarde:Standardele europene de raportare a sustenabilității – prima serie
  4. Raportare digitală:
    • Conform noilor cerințe, companiile trebuie să depună rapoarte în format digital, de exemplu, conform standardului ESEF (European Single Electronic Format), care sprijină o analiză mai ușoară a datelor și transparența.
      Standardul European Single Electronic Format (ESEF) este disponibil pe site-ul oficial al Autorității Europene pentru Piețe de Valori Mobiliare (ESMA). Manualul de raportare ESEF, care oferă îndrumări detaliate pentru aplicarea ESEF, poate fi descărcat la următorul link:Manual de raportare ESEFPentru informații suplimentare și cele mai recente actualizări, vizitați pagina ESMA dedicată ESEF:ESMA – European Single Electronic Format (ESEF)Prin aceste surse, puteți accesa documentele și îndrumările necesare pentru aplicarea standardului ESEF.

Rolul și implementarea ESRS

ESRS sunt standardele UE pentru raportarea sustenabilității, oferind un cadru pentru raportarea datelor de sustenabilitate corporativă. În practică, implementarea ESRS implică următorii pași:

  1. Colectarea și analiza datelor:
    • Companiile trebuie să evalueze cele mai importante aspecte ESG legate de operațiunile lor și să asigure colectarea precisă a datelor relevante.
    • De exemplu, din perspectiva mediului, datele despre amprenta de carbon, consumul de energie, utilizarea apei și gestionarea deșeurilor sunt deosebit de importante.
  2. Analiza materialității:
    • ESRS impune ca rapoartele să se concentreze pe subiectele cele mai relevante pentru părțile interesate și operațiunile companiei (abordarea dublă materialitate: impacte financiare și de sustenabilitate).
  3. Stabilirea proceselor interne:
    • Companiile trebuie să înființeze sisteme și procese interne care să permită urmărirea și raportarea continuă a datelor.
    • Aceasta poate include implementarea de software nou, sisteme de analiză a datelor și mecanisme de control intern.
  4. Auditarea externă:
    • ESRS impune ca credibilitatea rapoartelor de sustenabilitate să fie asigurată, necesitând verificarea externă.
    • Rapoartele auditate oferă o imagine mai fiabilă a performanței de sustenabilitate a unei companii.
  5. Instruirea și creșterea conștientizării:
    • Instruirea părților interesate interne – manageri, angajați – este crucială pentru a se asigura că înțeleg cerințele de reglementare și importanța aspectelor de sustenabilitate.
    • În plus, merită să fie implicați partenerii din lanțul de aprovizionare, deoarece performanța lor ESG poate afecta rezultatele rapoartelor.

Exemplu în practică

Să presupunem că o companie din industria alimentară cu sediul în UE este supusă cerințelor CSRD și ESRS. În timpul implementării, compania:

  1. Revizuiește întreaga sa activitate (de exemplu, achiziții agricole, producție, transport) pe baza criteriilor ESG.
  2. Implementează un proiect de eficiență energetică pentru a-și reduce amprenta de carbon.
  3. Întocmește un raport privind utilizarea anuală a apei, gestionarea deșeurilor și bunăstarea angajaților conform cerințelor ESRS.
  4. Depune raportul în format digital, care este verificat de un auditor independent.

Provocări și oportunități

  • Provocări: Noile reglementări pot impune sarcini administrative și financiare semnificative companiilor, în special celor mici. Stabilirea proceselor de colectare și raportare a datelor poate fi consumatoare de timp.
  • Oportunități: Prin CSRD și ESRS, companiile nu doar se conformează cerințelor de reglementare, dar își pot îmbunătăți și poziția pe piață și reputația de sustenabilitate.

Care este dimensiunea pieței voluntare a carbonului?

În efortul de a reduce schimbările climatice, companii mari precum Microsoft, Google și Starbucks își stabilesc obiective ambițioase de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon, iar piața voluntară de carbon (VCM) le ajută în acest sens.

Ce este o piață voluntară a carbonului?

VCM permite companiilor, organizațiilor non-profit, guvernelor și persoanelor fizice să cumpere și să vândă credite de carbon. Certificatele de compensare a emisiilor de dioxid de carbon reprezintă un mijloc de reducere a emisiilor de o tonă de dioxid de carbon sau de gaze cu efect de seră.

Pentru a pune acest lucru în perspectivă, pentru a sechestra o tonă de emisii de CO2… este nevoie ca 50 de copaci să crească într-un an¹.

Companiile care nu reușesc să își atingă obiectivele privind emisiile de gaze cu efect de seră (GES) pot achiziționa credite de carbon (credite de carbon) pentru a moderniza proiectele de mediu care evită, reduc sau elimină emisiile de carbon.

De exemplu, o companie aeriană care dorește să pretindă neutralitatea în materie de carbon poate calcula cantitatea de emisii de carbon de care nu poate scăpa (calculul amprentei de carbon) și apoi poate utiliza CVM pentru a cumpăra o cantitate de credite de carbon echivalentă cu cea a investiției într-un proiect de agricultură regenerativă în Brazilia. Astfel, compania aeriană poate pretinde că este neutră din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.

Din 2022, adevărata piață voluntară a carbonului ar putea valora aproximativ 2 miliarde de dolari.

Ce este o piață voluntară a carbonului?

Care este diferența dintre o piață voluntară a carbonului și o piață de conformitate?

Piața de conformitate este reglementată de sisteme naționale, regionale sau internaționale de reducere a emisiilor de carbon. Aceste piețe funcționează pe baza unui sistem de plafonare și comercializare, în cadrul căruia se creează doar o anumită cantitate de “cote” (în esență, un permis care “permite” emisiile de gaze cu efect de seră). Astfel, se limitează cantitatea de gaze cu efect de seră emisă de o țară sau de o industrie.

Plafonul reprezintă o ofertă finită de certificate (cote). Cotele nu pot fi create sau retrase, dar pot fi comercializate.

În cazul în care o industrie reușește să își atingă obiectivul sau, mai bine zis, emite mai puțin decât cota sa, aceasta poate vinde creditele excedentare altcuiva. Capacitatea de a comercializa cotele excedentare poate oferi un stimulent financiar pentru ca participanții să își reducă emisiile globale.

Printre exemplele de piețe de carbon conforme se numără Protocolul de la Kyoto, sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) al Uniunii Europene, sistemul de comercializare a certificatelor de emisii din California, sistemul australian de comercializare a certificatelor de emisii, sistemul de comercializare a certificatelor de emisii din Columbia Britanică și sistemul de comercializare a certificatelor de emisii din Noua Zeelandă.

Piața voluntară a carbonului funcționează în afara pieței de conformitate. Cei care participă la această piață nu sunt obligați să își reducă emisiile, ci este complet voluntară. Multe companii participă pentru că au impresia că este un lucru responsabil din punct de vedere social, din cauza presiunii exercitate de acționari sau pentru că este o mișcare bună de PR.

VCM utilizează un sistem bazat pe proiecte, fără o cantitate finită de cote, mai degrabă decât un sistem de plafonare și comercializare.

În cadrul VCM, pot fi create mai multe credite de carbon prin dezvoltarea de proiecte de mediu. Companiile pot cumpăra aceste credite pentru a compensa emisiile inevitabile și pentru a-și atinge obiectivele.

Piața voluntară vs. piața de conformitate

Piața voluntară (Voluntary Market)
Piața de conformitate (Compliance Market)
Marfă schimbată Compensarea emisiilor de carbon. Facilitat de sistemul bazat pe proiecte Alocații. Facilitate de sistemul de plafonare și comercializare.
Cum este reglementată piața? Funcții în afara pieței de conformitate. Regimuri naționale, regionale sau internaționale de reducere a emisiilor de carbon De exemplu, Protocolul de la Kyoto, piața de carbon din California
Care este prețul? Creditele voluntare tind să fie mai ieftine, deoarece nu pot fi utilizate pe piețele de conformitate.2 Mai mulți factori influențează prețul, cum ar fi tipul de proiect, dimensiunea proiectului, locația, beneficiile secundare și epoca. Cotele de conformitate sunt, în general, mai scumpe, deoarece se bazează pe obligații de reglementare.3
Cine poate achiziționa credite? Întreprinderi, guverne, ONG-uri și persoane fizice. Companiile și guvernele au adoptat limitele de emisii stabilite de Convenția Națiunilor Unite privind schimbările climatice.
Unde se tranzacționează creditele? În prezent, nu există o piață voluntară centralizată de credite de carbon. Dezvoltatorii de proiecte pot vinde credite direct cumpărătorilor, prin intermediul unui broker sau al unei burse, sau pot vinde unui comerciant cu amănuntul care apoi le revinde unui cumpărător. Companiile care își depășesc obiectivele privind emisiile pot vinde creditele excedentare celor care doresc să compenseze emisiile. Creditele pot fi vândute în cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii din cadrul Protocolului de la Kyoto..4

Ce tipuri de proiecte de mediu sunt incluse în VCM?

VCM oferă o gamă largă de proiecte de mediu. Fiecare proiect are ca scop reducerea sau eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră sau a dioxidului de carbon din atmosferă.

Proiectele pot varia de la activități comunitare de mici dimensiuni, cum ar fi sobe de gătit curate și planificare familială, până la proiecte industriale de mari dimensiuni, inclusiv centrale hidroelectrice de mari dimensiuni și reîmpăduriri comerciale.

Proiectele la nivel comunitar produc, de obicei, cantități mai mici de credite de carbon, dar au mai multe beneficii suplimentare socio-economice și de mediu5 .

Beneficiile secundare pot include orice, de la salvarea de la dispariție a animalelor pe cale de dispariție până la îmbunătățirea calității apei locale sau crearea de locuri de muncă durabile. Dezvoltatorii de proiecte se aliniază adesea la obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), deoarece aceste beneficii comune pot contribui la valoarea totală a creditului.

Proiectele industriale de mari dimensiuni pot genera cantități mai mari de credite de carbon, dar nu generează întotdeauna co-beneficii puternice. Prin urmare, creditele provenite din astfel de proiecte mari pot fi tranzacționate cu un preț redus în comparație cu proiectele care realizează ODD.

Ce este o piață voluntară a carbonului?

Deși există multe proiecte diferite din care puteți alege, toate au un lucru în comun. Pentru a face parte din MCV, fiecare proiect trebuie să fie “suplimentare”.

Acest lucru înseamnă că eliminarea sau reducerea dioxidului de carbon sau a gazelor cu efect de seră nu ar fi avut loc fără proiectul de compensare.

De exemplu, un dezvoltator de proiect care dorește să protejeze o pădure care urmează să fie tăiată în Vietnam ar trebui să dovedească faptul că, dacă proiectul propus nu ar fi fost implementat, pădurea ar fi fost tăiată.

Exemple de tipuri de proiecte de credite de carbon care pot fi achiziționate în cadrul MCV:

  • Energie regenerabilă
  • Colectarea gazelor industriale
  • Eficiență energetică
  • Inițiative forestiere (evitarea defrișărilor)
  • Drepturile omului (conservarea pădurilor (evitarea defrișărilor)
  • Apă curată
  • Agricultură regenerabilă
  • Energie eoliană
  • Biogaz
  • Reciclarea petrolului
  • Energie solară
  • Filtre de apă

Cine participă la VCM?

VCM are o serie de actori cheie care sunt implicați activ. Printre acești participanți se numără:

  • Dezvoltatori de proiecte. Dezvoltatorii de proiecte lucrează pentru a produce credite de carbon care sunt cumpărate de alte sectoare sau industrii.
  • Consumatori. Acest grup include companii private, ONG-uri, guverne, universități și persoane fizice care cumpără credite de carbon de la producători.
  • Comercianți cu amănuntul. Comercianții cumpără certificate de emisii în vrac de la furnizori, le acumulează în portofolii și le vând cumpărătorului final, de obicei în schimbul unui comision.
  • Brokeri. Brokerii cumpără credite de carbon de la comercianți și le vând consumatorului. Brokerul percepe, de obicei, un comision. De asemenea, este obișnuit ca brokerul să acționeze în calitate de comerciant.
  • Verificatori terți. Acestea sunt organizații, de obicei neguvernamentale, care verifică dacă un proiect își îndeplinește obiectivele și emisiile.

Cum se stabilește prețul VCM față de piețele de conformitate?

Stabilirea prețului creditelor de carbon în cadrul MCV nu este la fel de simplă ca pe piața de conformitate. Acest lucru se datorează varietății mari de proiecte de mediu disponibile. Prețurile variază foarte mult în funcție de categoria de proiect (de exemplu, energie regenerabilă vs. silvicultură) și chiar în cadrul unei anumite categorii.

Multe alte variabile contribuie la prețul unei unități de carbon, printre care:

  • Dimensiunea proiectului. Proiectele mai mari, care generează cantități mai mari de credite de carbon, au adesea un preț mai mic. Proiectele mai mici sunt adesea mai costisitoare pentru implementare, dar produc mai puține credite de carbon.
  • Locația compensațiilor. Unde are loc proiectul de mediu? Locațiile cu conflicte și riscuri mai mari pot face ca proiectul să fie mai scump.
  • Vintage. În ce an au avut loc reducerile de emisii? În unele cazuri, proiectele mai vechi au un preț mai mic.
  • Calitatea. Prețul poate fi influențat de standardul la care este certificat proiectul.
  • Beneficii secundare. Co-beneficiile sunt orice impact pozitiv pe care proiectul îl generează dincolo de emisiile de gaze cu efect de seră. De exemplu, dacă un proiect creează locuri de muncă pentru comunitățile locale sau crește biodiversitatea, acestea sunt tipuri de beneficii secundare.

Conform raportului 2020 al Băncii Mondiale, prețul carbonului pentru CVM începe la mai puțin de 1 USD/t CO2e și crește până la 119 USD/t CO2e. Iar prețul a aproape jumătate din emisii este mai mic de 10 USD/tCO2e.6

Stabilirea prețurilor poate fi, de asemenea, influențată de beneficiile secundare generate de proiect. Proiectele care îndeplinesc obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU pot contribui la creșterea valorii creditelor de carbon.

Proiectele la scară mai mare care nu generează atât de multe beneficii secundare sau care nu îndeplinesc obiectivele suplimentare de dezvoltare durabilă pot fi comercializate cu un preț redus.

Pentru a atinge obiectivele de temperatură prevăzute în Acordul de la Paris, Grupul la nivel înalt privind stabilirea prețului carbonului a concluzionat că este necesar un preț de cel puțin 40-80 USD/tCO2e până în 2020 și de 50-100 USD/tCO2e până în 20307 . OCDE estimează că este necesar un preț de 147 USD/tCO2e până în 2030 pentru a se ajunge la emisii nete zero până în 20508.

Prețul ponderat actual al carbonului pe piața de conformitate este de 34,999 USD, mai mare decât prețul VCM, dar încă sub pragul stabilit de Comitetul la nivel înalt.

Dacă se analizează piețele VCM și de conformitate, concluzia este că prețul actual al carbonului este prea mic pentru a atinge obiectivele.

Unde sunt tranzacționate aceste cote?

În schimb, dezvoltatorii de proiecte sau societățile își pot vinde creditele direct cumpărătorilor sau prin intermediul brokerilor. De asemenea, dezvoltatorii de proiecte își pot vinde creditele unui comerciant cu amănuntul, care le poate revinde apoi unui cumpărător. Toate creditele voluntare trebuie să fie verificate de o terță parte independentă și să respecte standardele existente.

Scenarii privind cererea voluntară

Se preconizează că piața voluntarilor va avea o cerere incredibilă. Conform Grupului de lucru pentru extinderea pieței voluntare, piața va crește de aproximativ 15 ori până în 2030, de la 0,1 la 1,5-2 GtCO2 de credite de carbon pe an.

Această cifră va crește de 100 de ori până în 2050 (7-13 GtCO2 de credite de carbon pe an).

Eliminarea emisiilor de carbon în acest ritm incredibil va reprezenta o provocare uriașă. Și va prezenta oportunități incredibile pentru multe națiuni și companii. După cum spune grupul operativ în raportul său pentru 2021,

“Acest lucru subliniază necesitatea ca reducerile de emisii să fie puse în aplicare cât mai urgent posibil și, probabil, într-un ritm mai rapid decât scenariile NGFS”.

Ce este o piață voluntară a carbonului?

Cine controlează creditele variabile de pe piața carbonului?

Atunci când achiziționează certificate de emisii de carbon, consumatorii ar trebui să ia în considerare numai certificatele care au fost verificate de o terță parte.

Există mai multe standarde care utilizează metode diferite pentru a măsura și verifica reducerile de emisii de carbon. Aceste standarde oferă un proces de verificare solid pentru a asigura credibilitatea proiectelor de reducere a emisiilor. Cele mai utilizate standarde sunt următoarele

  • Verra (The Verified Carbon Standard)
  • Plan Vivo
  • Standardul de calitate
  • Standardul Gold
  • Registrul american de carbon
  • Rezerva de acțiune pentru climă
  • Programul Verified Carbon Standard

Pot investi micii investitori tradiționali în credite de carbon voluntare?

VCM este deschis tuturor celor care doresc să participe. De la întreprinderi la guverne, organizații non-profit, universități și chiar investitori individuali.

Dacă plecați cu un zbor lung sau vă petreceți vacanța pe un iaht de lux și doriți să vă ușurați povara ecologică, puteți cumpăra credite de carbon pentru a vă compensa emisiile. De fapt, multe companii aeriene facilitează persoanelor fizice compensarea zborurilor lor. Acestea enumeră cantitatea de CO2 emisă de zbor și apoi le oferă clienților opțiunea de a zbura la un cost net zero, pe care o oferă la casa de marcat.

Rezultatul final este

Creditele voluntare de carbon sunt aici pentru a rămâne. Din ce în ce mai multe companii și persoane fizice simt nevoia de a contribui la reducerea emisiilor de carbon. Iar pentru companiile care doresc să atingă neutralitatea în materie de carbon, VCM-urile devin din ce în ce mai mult un instrument necesar.

Legături

¹ Climate Neutral Group. What Exactly is 1 Tonne of CO2? Accessed Aug 4, 2021
Carbon Offset Guide. Voluntary Offset Program. Accessed Aug 3, 2021
Carbon Offset Guide. Mandatory & Voluntary Offset Markets. Accessed Aug 3, 2021
UN Climate Change. Emissions Trading. Accessed Aug 3, 2021
5 S&P Global. Voluntary Carbon Markets. Accessed Aug 3, 2021
6 World Bank. State and Trends of Carbon Pricing 2020. Accessed Aug 4, 2021
7 World Bank. Report of the High-Level Commission on Carbon Prices. Accessed Aug 5, 2021
8 UN Environment Programme. Discussion Paper on Governmental Carbon-Pricing. Accessed Aug 5, 2021
9 Carbon Credit Capital. Value of Carbon Market Update 2021. Accessed Aug 5, 2021
10 White & Case. Voluntary Carbon Markets:A Blueprint. Accessed Aug 5, 2021

EnglishHungaryRomania